Pagini

sâmbătă, 7 mai 2011

Despre o glumă proastă, în limba română

Ar fi greşit să crezi că aşa o idee n-ar fi putut izvorî decât din mintea unui socialist. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că în România nu-s chiar aşa mulţi socialişti, tot aşa cum nu-s destui liberali (dar sunt o droaie de liber-schimbişti).

Dacă ideea de a dubla filmele ar fi fost aruncată pe piaţă de vreun deştept din PDL, ai fi bănuit că-i vorba de o petardă lansată ca să distragă aten ţia de la alte probleme (de exemplu, de la scumpiri, inflaţie sau lupta amuzantă dintre contracandidaţii lui Toader Palelogu).
Nimic din toate astea! Nu pare a fi vorba nici măcar de vreun lobby cinstit (ca în cazul Adrian Severin) în favoarea industriei de dublaje. Nu. E mai degrabă un soi de provincialism, de naţionalism prostesc, de îngustime păguboasă.

Până şi expunerea de motive e hilară: urmărirea mai atentă a jocului actoricesc, mai buna receptare a mesajului (de către copii sau bătrâni), apărarea limbii române (sic!). Eu sper, totuşi, că soţul Marinei Almăşan a vrut doar să facă o glumă. Nu i-a ieşit.

NOTĂ. Am publicat acest text în Evz; e tableta TV de azi.

12 comentarii:

  1. Nu inteleg care-i baiul, n-ar fi decit la fel ca filmele americane despre razboi in care nemtii vorbesc engleza.
    Intr-adevar, copiii si batrinii ar intelege mai bine despre ce-i vorba.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar fi aiurea. Din film, ca operă de artă, face parte şi vocea actorului.

    În plus, aşa cum zic, ar duce la o izolare tâmpită. Mi se pare mai mult decât evident că oamenii trebuie să conştientizeze, inclusiv prin cinema, că în lume se vorbesc mai multe limbi. Tu te gândeşti ce şocaţi ar fi telespectatorii români când ar ieşi din ţară şi ar avea surpriza să afle că americanu' nu ştie româneşte? ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mine mă amuză partea cu protejarea limbii române. De parcă filmul dublat nu ar conţine aceleaşi cuvinte preluate din engleză atunci când nu ai o soluţie potrivită în limba română sau nu există nimic care să poată defini respectivul concept... În plus, în subtitrare poţi vedea cum se scrie corect limba română... Diacritice, cratime, i-uri puse corect (sigur că mai sunt şi scăpări, dar totuşi...)

    RăspundețiȘtergere
  4. E cea mai proasta "gluma" a anului. Deocamdata.
    Ca si tampenia de a dubla desenele animate.

    Doru Emanuel

    RăspundețiȘtergere
  5. Calin, eu inteleg ca vocea face parte din opera de arta dar uite, si la Monalisa te uiti printr-un geam, e dublata cum ar veni. Si lumea totusi se uita.
    In plus, cita arta emite un film in chineza, coreeana etc, ca nu sint filme doar in engleza opere de arta.
    Cit despre copii si batrini, e adevarat. Fiica-mea se uita la desene de cind i le-am gasit dublate in romana profesionist si nu mutilate de mine povestindu-i-le in timp ce se derulau.

    Admit ca singura prostie e cea cu identitatea limbii.

    P.S. Citi dintre vocalistii aparatori ai subtitrarii citesc cartile in limbile in care au fost scrise? Alea nu-s tot opere de arta?

    RăspundețiȘtergere
  6. @deaceea: E bună observatia asta, subtritrările pot dezvălui lectii de gramatică.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Doru Emanuel: Mi se pare si mie aiurea dublarea desenelor animate. Îi leneveste pe copii. Partea proastă e că ei preferă chestia asta...

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dorel: Jonglezi cu planurile, cu gratie.

    Pe rând: Monalisa nu e dublată, doar protejată. Vezi tabloul originial, nu vreo copie (aproape fidelă).

    Un film în chineză emite tot atâta artă. Recent am văzut si revăzut apoi (grabnic, cu plăcere) un film japonez (voi scrie dincolo despre el, cât mai curând) care mi s-a fi părut stricat dacă ar fi fost vorbit într-o limbă pe care s-o înteleg; i se potrivea japoneza.

    A citi o carte în limba autorului nu e totuna cu a privi la un film cu sunetul original (care e tradus = subtitrat). La filmul subtitrat primesti „2 în 1”.

    P.S. Fanii dublărilor ar putea lupta pentru alegere: să livreze telespectatorului posibilitatea de a alege între a vedea filmul subtitrat sau dublat, ca pe DVD-uri.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sint nuante, desigur, n-are sens sa intindem discutia. Culmea, eu sint multumit pentru mine insumi ca pot vedea filmele subtitrate si nu dublate, dar pentru un copil care inca nu stie/poate sa citeasca o subtitrare(aproximativ 10 ani) si pentru un om in virsta care nu mai are rabdare/putinta sa buchiseasca scrisul pe ecran eu cred ca dublarea e binevenita.

    RăspundețiȘtergere
  10. chestia e cum îl obisnuiesti
    (mie mi se pare fain când un copil îsi poate citi singur de la vârsta de 8 ani, de ex, si grozav atunci când retine cuvinte, expresii în engleză si le poate folosi corect)

    RăspundețiȘtergere
  11. Caline, de la 3 la 8 ani sint 5 in care il silesti pe copilul ala sa nu inteleaga nimic sau, mai rau, sa te auda pe tine (dublaj mult mai nasol) citindu-i.

    RăspundețiȘtergere