Lamentare si drum bun

În tableta TV pe care am scris-o azi (o reproduc mai jos), am descris o întâmplare de telespectator de azi-dimineată. Cred sincer că românii se lamentează prea mult si că, de aceea, fac prea putin.
După ce am scris tableta, am făcut un pic blogging, ca să-i zic asa. Am descoperit, cu plăcere, că Medusa punea, la un moment dat, aceeasi întrebare (formulată ceva mai dur): „Cum e posibil ca românii să tolereze această stare, să nu iasă în stradă, să nu-i linşeze pe guvernanţi?”. Fac această precizare recomandându-vă întregul articol de pe Blogul Medusei.

Blânda societate civilă
Un jurnal de Ştiri difuzat ieri-dimineaţă de Realitatea TV tocmai prezenta o dezbatere pornită de la dezvăluirile din EVZ despre tragedia de la Maternitatea Giuleşti, când a apărut grafica „News alert”. Apoi a început să curgă titrajul despre un protest spontan. Nu, n-avea nicio legătură cu ceea ce a fost, probabil, cel mai teribil eveniment din România în această vară.
Protestul era al angajaţilor ADP Sector 1, care urmau să fie concediati. Pot fi de înţeles acei oameni. E greu să te mai intereseze altceva atunci când primeşti un salariu mai mic sau rămâi fără slujbă. Aproape toţi românii trec, în ultimele luni, prin momente dintre cele mai grele. Aproape toţi privesc viitorul cu îngrijorare.
Dar asta nu e o scuză. E simplu să blamăm „sistemul” din Romaânia, dar şi-a pus cineva problema să iasă în stradă, cu furie, să ceară socoteală vinovaţilor, de la asistentă la primar general şi guvern? Societate civilă înseamnă ceva mai mult decât nişte ONG-uri cu denumiri pompoase şi atât.