O mică polemică (cu Mihnea)

Totul a pornit de la o stire de pe blogul lui Petrisor. Atunci când am citit-o, m-am întrebat si eu „ce să fie?, ce să fie?”.

Apoi am văzut răspunsul lui Mihnea. Si m-am simtit un pic vizat, desi bănuiesc că Mihnea nu s-a referit la mine când a spus:
„... majoritatea ziaristilor cu bloguri personale... aduc deservicii majore ziarelor si televiziunilor la care acestia lucreaza. E vorba de trafic, in principiu, dar si de faptul ca jurnalistul roman e jurnalist cat timp e la munca, iar in rest roman, adica nu are absolut nicio jena... in a publica informatii obtinute prin natura jobului pe blogul personal. Traieste intr-un conflict de interese destul de marisor, dar cum jurnalismul din Romania e facut cu relatii, surse si publicatii la comanda, nici n-are ce sa faca decat sa-si dezvolte brandul personal”

Recunosc: sunt jurnalist si am blog personal. Am chiar două. Unul nu cred că se încadrează la ceea ce a vrut Mihnea să spună mai sus (poate că de aceea e ceva mai de succes (sic!) decât ăsta. „Naivul”, în schimb, da.

Povestea „Naivului”. Am pornit acest blog într-o vreme în care aveam impresia că am multe de spus si nu-mi puteam da cu părerea în EVZ decât o dată pe săptămână. Am zis că, în rest, „dau” pe blog. E vorba de părerea mea. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să aflu lucruri „tari” datorită faptului că lucrez într-o redactie importantă si mi-a fost ciudă că nu le-am putut folosi pe blog pentru că nu erau ale mele - cele mai multe au ajuns în ziar, a doua zi. Eu cred că blogul meu chiar a suferit, din punctul ăsta de vedere: de multe ori n-am scris deloc zile întregi tocmai pentru a nu-mi concura ziarul! (Deci sunt naiv.)

În acelasi timp, jurnalistii au un avanataj enorm fată de alti bloggeri care „tin” bloguri politice/actualitate: ei află primii ce se întâmplă, au acces la informatii bune si, dacă nu sunt veniti cu pluta, stiu cam in orice moment care sunt piesele lipsă ale puzzlelui din care e alcătuit un eveniment. Altfel spus, sansele ca articolul lor să fie mai degrabă băgat în seamă sunt mai mari decât în cazul unui „amator” (ideea e valabilă si în cazul celor care lucrează în institutii de statistica, sondare a opiniei publice, institute de cercetare, prognoze, ong-uri care gândesc/alcătuiesc/produc/interpretează analize, rapoarte, barometre samd).

E ceva rău în asta? Trisează cineva? Răspunsul meu e simplu: nu. Si nici institutia cu pricina n-are nimic de pierdut. Dimpotrivă: cu cât are oameni cu notorietate mai mare, mai apreciati, mai credibili, cu atât îi va fi mai bine întregului. Mai ales dacă Întregul lucrează împreună cu Notorii, fără însă a manipula.