Să-i ciupim pe securişti

Din principiu, resping retroactivitatea. Atent la trecut, îmi place să cred că privesc spre viitor, cu grijă la prezent.

Poate că nu e treaba oamenilor să facă dreptate. Spun "poate". Dar e dreptul meu să fiu mânios. Nu de azi şi nici de ieri.

Nu mi-au plăcut niciodată securiştii. Am spus de multe ori că şi-au conservat puterea şi privilegiile; există numeroase indicii că şi le-au sporit.

Petiţia istoricilor ieşeni, de reducere a pensiilor foştilor securişti şi demnitari comunişti de rang înalt poate fi interpretată oricum: justiţiară, revanşardă, populistă, tardivă. Dar eu o semnez. Nu mi-ar fi mie mai bine, şi nici vecinei de la trei, dacă vreun Iulian Vlad ar primi o pensie mai mică. N-ar ajunge nici bani mai mulţi la Educaţie. E mai naiv decât mine acela care crede altfel. Şi nici nu e vorba de gândul să-i fie şi ăluia rău!

Un asemenea gest, amendarea pensiilor celor Răi, ar avea o valoare de simbol. Ar fi un fel de lustraţie mică, dacă mi-e îngăduit barbarismul. România 2010 ar arăta un cartonaş (galben, roşu, portocaliu? Nu contează nuanţa!).

"O societate care îngăduie ca foştii torţionari, ideologii şi admnistratorii regimului dictatorial, ofiţerii care conduceau operaţiunile de terorizare a populaţiei, anchetatorii sadici să primească în continuare pensii scandalos de mari este una care suferă grav la capitolul memorie. Este una şubredă în privinţa autorespectului", spune Vladimir Tismăneanu în Evz şi pe blog.

Petiţia poate fi semnată prin mail la: asociatiassir@yahoo.com (mesajul trebuie să conţină nume, profesie, oraşul de rezidenţă)