Am aflat că rudele lui Michael Jackson nu-l vor înmomânta pe megastar (cum i se zice) în Neverland, ci altundeva.
Fac şi eu un pariu: asta înseamnă că domeniul va fi vândut în curând. La un preţ şoc. Chiar dacă preţul ar creşte dacă domeniul ar include şi mormântul, aşa ceva nu se face.
Aşadar, eu cred că vom afla în curând despre vânzarea Neverland.
Pagini
▼
marți, 30 iunie 2009
vineri, 19 iunie 2009
Ridzi. Studiu de caz
Atunci când scriu ceva despre vreun om apropiat lui Băsescu, primesc imediat replica: eşti vândut, scrii la comandă. (Există şi varianta cealaltă, pseudonime sprinţare preiau rapid, din mers, iniţiativa, şi fac rapid rechizitorii pe numele Băsescu.)
Mai există şi aceia care spun: dar de ce nu zici nimic despre cât a furat Tăriceanu? Ştiţi agresivitatea aceea de tip Vadim; nu neagă, dar mută discuţia, retoric. "Oi fi eu hoţ, nu pot nega, dar alţii sunt hoţi mai mari!". O capcană perfidă. Schimbi un pic discuţi şi, gata, vine alt subiect la rând!
Consider că e vorba de încercări de intimidare. În lumea forumurilor ziarelor există destui oameni plătiţi să ducă "lupta politică" la un nivel minor, la schimburi de scatoalce verbale, anonime, bineînţeles.
Asta dă naştere la un anumit tip de atmosferă. Aceea în care nimeni nu mai e interesat de ceea ce spui, ci doar de a-şi transmite propriile gânduri. Am spus gânduri? Trebuia să zic obsesii, sau mai corect: a transmite poezii pe care trebuie să le recite.
Nu sunt paranoic. Miron Mitrea recunoştea existenţa oamenilor de partid plătiţi să facă zgomot. În plasa lor cad apoi oameni de bună credinţă, cu convingeri mai puternice sau mai disponibili la a prelua convingeri ori aşa-zise convingeri.
De exemplu, în cazul Ridzi-628.000 de euro. Aceia care acuză ziaristul de tot felul de mizerii nu-şi pun problema că banii scurşi prin buzunarele sparte sunt bani publici. Ori n-au capacitatea asta, ori nu au voie să gândească aşa departe. Atâta "pasiune" politică nu face bine. Tulbură minţile. Iar minţile tulburate sunt mai uşor de controlat.
Mai există şi aceia care spun: dar de ce nu zici nimic despre cât a furat Tăriceanu? Ştiţi agresivitatea aceea de tip Vadim; nu neagă, dar mută discuţia, retoric. "Oi fi eu hoţ, nu pot nega, dar alţii sunt hoţi mai mari!". O capcană perfidă. Schimbi un pic discuţi şi, gata, vine alt subiect la rând!
Consider că e vorba de încercări de intimidare. În lumea forumurilor ziarelor există destui oameni plătiţi să ducă "lupta politică" la un nivel minor, la schimburi de scatoalce verbale, anonime, bineînţeles.
Asta dă naştere la un anumit tip de atmosferă. Aceea în care nimeni nu mai e interesat de ceea ce spui, ci doar de a-şi transmite propriile gânduri. Am spus gânduri? Trebuia să zic obsesii, sau mai corect: a transmite poezii pe care trebuie să le recite.
Nu sunt paranoic. Miron Mitrea recunoştea existenţa oamenilor de partid plătiţi să facă zgomot. În plasa lor cad apoi oameni de bună credinţă, cu convingeri mai puternice sau mai disponibili la a prelua convingeri ori aşa-zise convingeri.
De exemplu, în cazul Ridzi-628.000 de euro. Aceia care acuză ziaristul de tot felul de mizerii nu-şi pun problema că banii scurşi prin buzunarele sparte sunt bani publici. Ori n-au capacitatea asta, ori nu au voie să gândească aşa departe. Atâta "pasiune" politică nu face bine. Tulbură minţile. Iar minţile tulburate sunt mai uşor de controlat.
joi, 18 iunie 2009
Parodie la Rosia Montană-Naumovici
Îmi place că au apărut clipuri-replică la Rosia-Montană, varianta Naumovici, despre care am scris în urmă cu vreo două săptămâni. Deocamdată nu comentez, vă las să vă amuzati.
Povestea mãgarului care nu şi-a mai găsit măgăriţa
Totul a pornit de la o hăhăială la un post de radio. Apoi am văzut documentul. Mi l-a arătat colega mea, Raluca D. Se spărgea de râs. Apoi am vorbit cu amicul meu Mihai Ş. Unul dintre cei mai buni ziarişti pe care îi ştiu. Şi ştiu câţiva. Era după-amiază. A doua zi, a bătut drumul sătmarului. L-a pândit pe agentul şef până a ieşit pe poartă. A stat vreo două ore pentru o fotografie. După ce a avut poza, s-a dus să vorbească cu omul. Şi a obţinut o poveste. În câteva cuvinte. Ca un PA reuşit.
Cred că prima reacţie a celor care au uitat să râdă, cu poftă, e de genul "Ăştia s-au dilit! Cum să deschizi ziarul cu aşa ceva?". Eu cred că e o poveste de zile mari. E un crâmpei de Românie adevărată care vorbeşte despre noi mai mult decât glezna fină a Elenei Udrea prin apa mării, genunchi la genunchi cu ministrul Culturii, gudurat pe lângă Influenta zilei.
Articolul e în EVZ.
Cred că prima reacţie a celor care au uitat să râdă, cu poftă, e de genul "Ăştia s-au dilit! Cum să deschizi ziarul cu aşa ceva?". Eu cred că e o poveste de zile mari. E un crâmpei de Românie adevărată care vorbeşte despre noi mai mult decât glezna fină a Elenei Udrea prin apa mării, genunchi la genunchi cu ministrul Culturii, gudurat pe lângă Influenta zilei.
Articolul e în EVZ.
luni, 15 iunie 2009
Băsescu. Două mesaje
Două au fost mesajele-cheie pe care a tinut să le transmită Traian Băsescu la sedinta de guverm la care i-a zis lui Emil Boc să spună că l-a invitat.
1. Primul, ăla cu re-ce-si-u-nea. Cu câteva săptămâni în urmă, când o nega, am zis că e iresponsabil. Dar povestea putea avea si o parte bună, îmbărbăta lumea (eu sunt în tabăra celor care cred că o multime de fenomene economice au la bază inertii, perceptii; cu alte cuvinte, dacă le spui oamenilor că e rău, vor face astfel încât să le fie rău. Si invers.) Îsi alesese o temă electorală delicată, dar potrivită firii lui de luptător. Acum, Băsescu ori
a) îsi ia măsuri de sigurantă (eu v-am spus că e naspa, nu m-ati crezut!) ori
b) prezintă o situatie mai neagră decât în realitate pentru ca, la alegeri, să raporteze una mai bună (bine că m-am implicat eu!)
Personal, cred că s-a aventurat atunci când a zis că a fost depăsită partea cea mai nasoală a crizei. Si că abia acum are dreptate.
2. Al doilea e ăla cu Educatia. Si scolitul si nescolitul sunt sensibili la acest subiect. E o parolă electorală. Atunci când Băsescu se delimitează, practic, de „filosofii neîncadrabili”, o face constient. Stie că „tinichigii” si „ospătarii” sunt mai multi si, speră, mai usor de păcălit. Trece de partea lor, inventează o baricadă, pentru că cel mai bine îi prieste conflictul, chiar si unul nereal.
1. Primul, ăla cu re-ce-si-u-nea. Cu câteva săptămâni în urmă, când o nega, am zis că e iresponsabil. Dar povestea putea avea si o parte bună, îmbărbăta lumea (eu sunt în tabăra celor care cred că o multime de fenomene economice au la bază inertii, perceptii; cu alte cuvinte, dacă le spui oamenilor că e rău, vor face astfel încât să le fie rău. Si invers.) Îsi alesese o temă electorală delicată, dar potrivită firii lui de luptător. Acum, Băsescu ori
a) îsi ia măsuri de sigurantă (eu v-am spus că e naspa, nu m-ati crezut!) ori
b) prezintă o situatie mai neagră decât în realitate pentru ca, la alegeri, să raporteze una mai bună (bine că m-am implicat eu!)
Personal, cred că s-a aventurat atunci când a zis că a fost depăsită partea cea mai nasoală a crizei. Si că abia acum are dreptate.
2. Al doilea e ăla cu Educatia. Si scolitul si nescolitul sunt sensibili la acest subiect. E o parolă electorală. Atunci când Băsescu se delimitează, practic, de „filosofii neîncadrabili”, o face constient. Stie că „tinichigii” si „ospătarii” sunt mai multi si, speră, mai usor de păcălit. Trece de partea lor, inventează o baricadă, pentru că cel mai bine îi prieste conflictul, chiar si unul nereal.
vineri, 12 iunie 2009
Tusea
Pandemia de gripă porcină e prima din timpul vietii mele. Privită din afară, sună teribil. Mă întrebam: oare cum trăiesc oamenii când în jurul lor există alti oameni care îi pot îmbolnăvi? Oare cum va fi când virusul va ajunge la Bucuresti?
(Întrebările vin pe aceeasi linie cu mirările despre viata de zi cu zi din vreme de război, de exemplu.)
Acum, avem deja 12 cazuri în Bucuresti. Ei, si? Oamenii tot tusesc „la liber”, tot mănâncă cu mâna în metrou, după ce s-au tinut, cu aceeasi mână, de câteo bară transpirată.
Am scris mai multe în Evz. Dar subiectul e inepuizabil.
(Întrebările vin pe aceeasi linie cu mirările despre viata de zi cu zi din vreme de război, de exemplu.)
Acum, avem deja 12 cazuri în Bucuresti. Ei, si? Oamenii tot tusesc „la liber”, tot mănâncă cu mâna în metrou, după ce s-au tinut, cu aceeasi mână, de câteo bară transpirată.
Am scris mai multe în Evz. Dar subiectul e inepuizabil.
joi, 11 iunie 2009
Revenirea la normal. Vadim m-a înjurat
Omul Las, ascuns după un pseudonim, latră din nou la mine. În urmă cu vreo două luni, eram îngrijorat. Acum am revenit la normal.
„Tiganul cu cap de cartof barbierit Calin Hera iar isi varsa balele puturoase in ,,Evenimentul zilei,,, luindu-se de Vadim si Becali, sub titlul ,,Gigi Snur,,. Hai sa-i pupi in cur.”
De fiecare dată când mă înjură, mă întreb ce să-i fac? Să-l ignor? Să-l dau în judecată? Să-l înjur, la rândul meu?
„Tiganul cu cap de cartof barbierit Calin Hera iar isi varsa balele puturoase in ,,Evenimentul zilei,,, luindu-se de Vadim si Becali, sub titlul ,,Gigi Snur,,. Hai sa-i pupi in cur.”
De fiecare dată când mă înjură, mă întreb ce să-i fac? Să-l ignor? Să-l dau în judecată? Să-l înjur, la rândul meu?
marți, 9 iunie 2009
Cine ar fi fost bine să meargă în PE
Iscat de o întrebare pheideasiană ("cine merita cu adevarat sa merga pe bani multi pa Bruxelles?") încerc să răspund:
În Parlamentul European, ca în orice alt parlament, e bine să meargă oameni nu atât reprezentativi (un parlament nu e un studiu sociologic!) cât
a) oameni capabili să înţeleagă ce se întâmplă acolo,
b) să fie realişti şi
c) conştienţi de nevoile celor care i-au trimis (nu mă gândesc la nevoia de butelie sau de loc de parcare, astea ar trebui rezolvate prin administraţia locală) şi
d) să fie suficient de persuasivi, de convingători, astfel încât să facă să se mişte lucruri
e) să fie, prin urmare, eficienţi.
Partea cu banii pe care i-ar câştiga e secundară. Dacă trec prin grila a-e, îi merită.
Dacă eu cred că printre cei 33 se află oameni ce rezistă grilei? Răspunsul e "da". N-am făcut o numărătoare precisă, dar cred că aproximativ unul din trei se califică. Se putea, o, da, mult mai bine!
În Parlamentul European, ca în orice alt parlament, e bine să meargă oameni nu atât reprezentativi (un parlament nu e un studiu sociologic!) cât
a) oameni capabili să înţeleagă ce se întâmplă acolo,
b) să fie realişti şi
c) conştienţi de nevoile celor care i-au trimis (nu mă gândesc la nevoia de butelie sau de loc de parcare, astea ar trebui rezolvate prin administraţia locală) şi
d) să fie suficient de persuasivi, de convingători, astfel încât să facă să se mişte lucruri
e) să fie, prin urmare, eficienţi.
Partea cu banii pe care i-ar câştiga e secundară. Dacă trec prin grila a-e, îi merită.
Dacă eu cred că printre cei 33 se află oameni ce rezistă grilei? Răspunsul e "da". N-am făcut o numărătoare precisă, dar cred că aproximativ unul din trei se califică. Se putea, o, da, mult mai bine!
luni, 8 iunie 2009
Fotografia emblemă a alegerilor
Complicatele mele socoteli de ieri (am încrucisat exit poll-uri cu ce am mai auzit de pe la partide) au dat rezultate nu foarte aproape de cele finale si valabile.
Iau de bune partialele de la ora 11.00, asa cum au fost ele anuntate de BEC:
30,82% - Alianţa PSD+PC (1.427.085 de voturi)
29,75% - PDL (1.377.488)
14,53% - PNL (672.780)
9,07% - UDMR (419.992)
8,68% - PRM (401.908)
4,22% - EBA (195.608)
1,46% - PNŢCD (67.945)
1,02% - Pavel Abraham (47.557)
0,4% - Forţa Civică (18.662)
Numărul de voturi valabil exprimate a fost de 4.629.025, adică 96,12%.
Există, dincolo de cifre, o fotografie-emblemă a euroalegerilor, cea publicată de Spiegel.
UPDATE. Lista cea mai probabilă a viitorilor europarlamentari:
PSD (10 sau 11 mandate)
Adrian Severin
Rovana Plumb
Ioan-Mircea Paşcu
Silvia-Adriana Ţicău
Daciana Sârbu
Corina Creţu
Victor Boştinaru
Sabin Cutaş
Cătălin-Sorin Ivan
Ioan Enciu
(se poate adăuga Vasilica-Viorica Dăncilă, dacă PSD va obtine 11 mandate).
PDL (10 sau 11 mandate)
Theodor Stolojan
Monica Macovei
Traian Ungureanu
Cristian Preda
Marian-Jean Marinescu
Iosif Matula
Sebastian Valentin Bodu
Petru Luhan
Rareş Lucian Niculescu
Elena Oana Antonescu
(Constantin Dumitriu, dacă prinde redistribuire)
PNL (5 mandate)
Norica Nicolai
Adina Vălean
Renate Weber
Ramona Mănescu
Cristian Buşoi
UDMR (4 mandate)
Tőkés László
Winkler Iuliu
Sógor Csaba
Szilágyi Zsolt
PRM (2 sau 3 mandate)
Corneliu Vadim Tudor
Georghe Becali
(Dan Claudiu Tănăsescu, eventual)
EBA
Elena Băsescu, singurul „independent” (între timp s-a reîntors în PDL)
UPDATE. Se pare că Elena Oana Antonescu (PDL), Cristian Buşoi (PNL) şi Szilagy Zsolt (UDMR) (poate şi Sogor Csaba) nu vor prinde avionul de Bruxelles/Strasbourg.
Iau de bune partialele de la ora 11.00, asa cum au fost ele anuntate de BEC:
30,82% - Alianţa PSD+PC (1.427.085 de voturi)
29,75% - PDL (1.377.488)
14,53% - PNL (672.780)
9,07% - UDMR (419.992)
8,68% - PRM (401.908)
4,22% - EBA (195.608)
1,46% - PNŢCD (67.945)
1,02% - Pavel Abraham (47.557)
0,4% - Forţa Civică (18.662)
Numărul de voturi valabil exprimate a fost de 4.629.025, adică 96,12%.
Există, dincolo de cifre, o fotografie-emblemă a euroalegerilor, cea publicată de Spiegel.
UPDATE. Lista cea mai probabilă a viitorilor europarlamentari:
PSD (10 sau 11 mandate)
Adrian Severin
Rovana Plumb
Ioan-Mircea Paşcu
Silvia-Adriana Ţicău
Daciana Sârbu
Corina Creţu
Victor Boştinaru
Sabin Cutaş
Cătălin-Sorin Ivan
Ioan Enciu
(se poate adăuga Vasilica-Viorica Dăncilă, dacă PSD va obtine 11 mandate).
PDL (10 sau 11 mandate)
Theodor Stolojan
Monica Macovei
Traian Ungureanu
Cristian Preda
Marian-Jean Marinescu
Iosif Matula
Sebastian Valentin Bodu
Petru Luhan
Rareş Lucian Niculescu
Elena Oana Antonescu
(Constantin Dumitriu, dacă prinde redistribuire)
PNL (5 mandate)
Norica Nicolai
Adina Vălean
Renate Weber
Ramona Mănescu
Cristian Buşoi
UDMR (4 mandate)
Tőkés László
Winkler Iuliu
Sógor Csaba
Szilágyi Zsolt
PRM (2 sau 3 mandate)
Corneliu Vadim Tudor
Georghe Becali
(Dan Claudiu Tănăsescu, eventual)
EBA
Elena Băsescu, singurul „independent” (între timp s-a reîntors în PDL)
UPDATE. Se pare că Elena Oana Antonescu (PDL), Cristian Buşoi (PNL) şi Szilagy Zsolt (UDMR) (poate şi Sogor Csaba) nu vor prinde avionul de Bruxelles/Strasbourg.
duminică, 7 iunie 2009
Circ la Parlamentul European: Vadim
Asadar, suntem locuitori ai unei tări care-l trimite pe Corneliu Vadim Tudor în Parlamentul European. Am încrucisat în toate felurile posibile datele pe care le am la dispozitie, acelasi rezultat: PRM, cotat la această oră cu 8-9%, va deveni partid europarlamentar. Asta înseamnă că Vadim (nr. 1 pe listă) si, probabil, Gigi Becali (nr. 2 pe listă) vor fi trimisii mândrei noastre tărisoare în capitala Europei.
Pe bune, Norica Nicolai pare o zână a zânelor, comparând cu cei doi măscărici! Iar EBA..., jocurile par a fi făcute si în cazul ei (4%).
În clipa asta, PSD e pe la vreo 31% (si coboară, dar nu cred că va pierde mai mult de încă un procent-două - mi se pare penibilă faza cu CSAT-ul făcută de Geoană!), PDL are 29% si urcă (dar nu cred că mai mult de 1-2%), UDMR e pe la 10% (va mai pierde vreo două, procente, dar tot îsi va fi depăsit „cota” electorală reală), iar PNL pare că se fixează la cota 18%. Pam-pam!
UPDATE.
PDL 31-32
PSD 30-31
PNL 18
UDMR 8
PRM 7
EBA 4
Pe bune, Norica Nicolai pare o zână a zânelor, comparând cu cei doi măscărici! Iar EBA..., jocurile par a fi făcute si în cazul ei (4%).
În clipa asta, PSD e pe la vreo 31% (si coboară, dar nu cred că va pierde mai mult de încă un procent-două - mi se pare penibilă faza cu CSAT-ul făcută de Geoană!), PDL are 29% si urcă (dar nu cred că mai mult de 1-2%), UDMR e pe la 10% (va mai pierde vreo două, procente, dar tot îsi va fi depăsit „cota” electorală reală), iar PNL pare că se fixează la cota 18%. Pam-pam!
UPDATE.
PDL 31-32
PSD 30-31
PNL 18
UDMR 8
PRM 7
EBA 4
De ce am votat
Si totusi am votat. Poate m-a îmboldit presedintele, cu apelul lui, poate EBA, care a spus că a votat cu ea (eu cred că e un bun national, trebuie păstrat acasă!). Am votat făcând un mic artificiu: mi-am imaginat că lista pe care am ales-o porneste de la pozitia 2.
La agentia Loto erau mai multi oameni ca la sectia de votare. Am votat si acolo.
Voi tot completa, de-a lungul zilei, cu impresii si informatii care nu pot fi făcute publice altfel decât pe blog. La bună revedere!
La agentia Loto erau mai multi oameni ca la sectia de votare. Am votat si acolo.
Voi tot completa, de-a lungul zilei, cu impresii si informatii care nu pot fi făcute publice altfel decât pe blog. La bună revedere!
vineri, 5 iunie 2009
Cazul „Florina, fetiţa-mamă”. Mărturisire
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi e greu să scriu atunci când stăpânesc foarte bine un subiect. Mi se pare că totul e atât de limpede, încât, mai ales dacă sunt stresat de un deadline strâns, mă întreb ce naiba aş putea să spun ca să nu fie banal.
Ieri am rememorat cazul „Florinei, fetiţa-mamă”. Mi-am adus aminte de o muncă de o lună pe care am făcut-o, cu pasiune şi cu convingere, în urmă cu un an. Am avut noroc, atunci, de un redactor şef adjunct (Grigore Cartianu) care a simţit subiectul. Pe care n-a trebuit să-l conving. Ne-am întrecut unul cu altul, multă vreme, pentru a duce campania EVZ până în pânzele albe.
Azi a început emisiunea „Evenimentele zilei”, la B1TV, transmisă dintr-un studio făcut în redacţia EVZ. Subiectul-vedetă: cazul Florina, la un an. Am combătut în direct, timp de o oră, alături de Alina Stancu, Mihaela Naftanaila, Teodora Bertzi, Andi Laslău (din redacţie) şi Dan Sofronia (la telefon).
Apoi m-am apucat să scriu editorialul EVZ. Am căzut în capcana de a alege acest subiect. Şi m-am trezit că nu mai am ce descoperi. Aveam impresia că spusesm deja tot ce puteam spune. Mă aflam în situaţia de a mă repeta. De a mă plictisi, eu, pe mine. A ieşit un text căznit, plictisitor, de rutină.
Am aflat, astfel, că scriu cu plăcere atunci când nu ştiu precis cum va curge el. Atunci când am fascinaţia descoperirii. Atunci când simt că pot inventa ceva, că pot spune ceva nou. Am observat că, pentru mine, scrisul e o explorare. E ca o călătorie. Chiar şi pe munte, prefer cărările (doar în Retezat merg fix pe pofta inimii, unde mă poartă paşii, dar Retezatul e altceva). Dar atunci când scriu îmi place să mă simt ca în Retezat. Liber şi aflat în căutare. În faţa unei provocări, împreună cu eventualul meu cititor.
Iertată-mi fie această mărturisire.
NOTĂ. Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul Florina, fetiţa-mamă, iată câteva linkuri. Cazul e teribil, spune extraodinar de multe despre noi, şi trebuie să dus până în pânzele albe! Pentru că sunt atât de multe Florine în ţara asta...
Lectia de pe ulitele satului
Legi schimbate
Tara fetitelor-mame
România ipocrită
Ieri am rememorat cazul „Florinei, fetiţa-mamă”. Mi-am adus aminte de o muncă de o lună pe care am făcut-o, cu pasiune şi cu convingere, în urmă cu un an. Am avut noroc, atunci, de un redactor şef adjunct (Grigore Cartianu) care a simţit subiectul. Pe care n-a trebuit să-l conving. Ne-am întrecut unul cu altul, multă vreme, pentru a duce campania EVZ până în pânzele albe.
Azi a început emisiunea „Evenimentele zilei”, la B1TV, transmisă dintr-un studio făcut în redacţia EVZ. Subiectul-vedetă: cazul Florina, la un an. Am combătut în direct, timp de o oră, alături de Alina Stancu, Mihaela Naftanaila, Teodora Bertzi, Andi Laslău (din redacţie) şi Dan Sofronia (la telefon).
Apoi m-am apucat să scriu editorialul EVZ. Am căzut în capcana de a alege acest subiect. Şi m-am trezit că nu mai am ce descoperi. Aveam impresia că spusesm deja tot ce puteam spune. Mă aflam în situaţia de a mă repeta. De a mă plictisi, eu, pe mine. A ieşit un text căznit, plictisitor, de rutină.
Am aflat, astfel, că scriu cu plăcere atunci când nu ştiu precis cum va curge el. Atunci când am fascinaţia descoperirii. Atunci când simt că pot inventa ceva, că pot spune ceva nou. Am observat că, pentru mine, scrisul e o explorare. E ca o călătorie. Chiar şi pe munte, prefer cărările (doar în Retezat merg fix pe pofta inimii, unde mă poartă paşii, dar Retezatul e altceva). Dar atunci când scriu îmi place să mă simt ca în Retezat. Liber şi aflat în căutare. În faţa unei provocări, împreună cu eventualul meu cititor.
Iertată-mi fie această mărturisire.
NOTĂ. Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul Florina, fetiţa-mamă, iată câteva linkuri. Cazul e teribil, spune extraodinar de multe despre noi, şi trebuie să dus până în pânzele albe! Pentru că sunt atât de multe Florine în ţara asta...
Lectia de pe ulitele satului
Legi schimbate
Tara fetitelor-mame
România ipocrită
joi, 4 iunie 2009
Zile istorice la Chişinău
Zile grele îi aşteaptă pe basarabeni. Grele şi importante. Aşa cum am zis şi în Evz, e remarcabil că Opoziţia a reuşit să fie puternică şi de nezdruncinat.
Mi-a fost teamă de trădare. Mai ales după ce Serafim Urecheanu, care şi-a petrecut ultimele zile la Moscova şi care a avut o întâlnire cu Voronin, înainte de vot, declara, după întâlnire, că "deputaţii Alianţei Moldova Nouă" au libertatea de a decide dacă participă sau nu la votare" (informaţie din Jurnal de Chişinău).
Acum începe greul, pentru că Voronin şi ai lui nu se vor da în lături de la nimic pentru a pierde cât mai puţin din privilegii. E bun optimismul lui Vlad Filat, dar nu suficient.
Ce poate face Bucureştiul?
Întrebarea, care o preocupă şi pe Alina Gorghiu, are un răspuns simplu: foarte multe! România poate ajuta Basarabia, direct şi via SUA şi UE, să aibă parte de o campanie electorală corectă, de alegători mai bine informaţi şi de un scrutin cât mai puţin măsluit.
Premizele schimbării sunt enorme, există acea masă critică necesară, există entuziasm, există acei tineri gata să bată satele Basarabiei ca să informeze. Alexandru Cozer, care are un blog excelent, spune asta şi mulţi prieteni ai mei din Basarabia ştiu că asta e şansa cea mare. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Mi-a fost teamă de trădare. Mai ales după ce Serafim Urecheanu, care şi-a petrecut ultimele zile la Moscova şi care a avut o întâlnire cu Voronin, înainte de vot, declara, după întâlnire, că "deputaţii Alianţei Moldova Nouă" au libertatea de a decide dacă participă sau nu la votare" (informaţie din Jurnal de Chişinău).
Acum începe greul, pentru că Voronin şi ai lui nu se vor da în lături de la nimic pentru a pierde cât mai puţin din privilegii. E bun optimismul lui Vlad Filat, dar nu suficient.
Ce poate face Bucureştiul?
Întrebarea, care o preocupă şi pe Alina Gorghiu, are un răspuns simplu: foarte multe! România poate ajuta Basarabia, direct şi via SUA şi UE, să aibă parte de o campanie electorală corectă, de alegători mai bine informaţi şi de un scrutin cât mai puţin măsluit.
Premizele schimbării sunt enorme, există acea masă critică necesară, există entuziasm, există acei tineri gata să bată satele Basarabiei ca să informeze. Alexandru Cozer, care are un blog excelent, spune asta şi mulţi prieteni ai mei din Basarabia ştiu că asta e şansa cea mare. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
miercuri, 3 iunie 2009
Cianură cu zăhărelul. Preluare din Evz
Redau aici editorialul din Evz:
Cianură cu zăhărelul
Ideea e simplă, deci genială. Opinia publică e atrasă într-un joc de-a planurile. Vorbind despre ele, omul simplu ia ca bună infor maţia că banii (4 miliarde de dolari) chiar ar exista, deşi suma e rezultată din calcule aberante. (În paranteză fie spus, Bogdan Naumovici, artizanul campaniei, a prins foarte bine contextul în care numeroşi români visează la marele pot de la Loto 6/49 şi se gândesc ce-ar face ei cu ditamai averea, dacă ar câştiga.)
Strategia RMGC-Naumovici nu se opreşte aici, ci vizează o lovitură încă şi mai teribilă. Mizând pe un instinct pavlovian, românii, bombardaţi cu atâtea planuri măreţe, vor începe să le trasnforme, mental, în deziderate puse în legătură cu reuşita proiectului Roşia Montană. Proiect care, într-o perioadă în care, oricum, lumea e stresată de criza economică, n-ar mai însemna dezastru ecologic, ci speranţă, Până la urmă, acesta e pariul lui Naumovici: să producă un declic în opinia publică, să schimbe un pic percepţia, să obţină o oarecare favorabilitate. Să fie şi voci care să spună „de ce nu?”, printre cele care zic, aproape unanim, „în nici un caz!”.
Mai departe, e trea ba politicienilor. În noul context, aceştia vor începe să spună că proiectul nu e chiar aşa rău, că banii ăia virtuali sunt ca o gură de oxigen într-o perioadă grea şi alte bla bla-uri. Unul dintre ei, Vasile Blaga (PDL), ministru al dezvoltării, declara săptămâna trecută că el, unul, susţine proiectul şi că situaţia in ves tiţiei ar trebui dezbătută, „foar te serios”, la nivelul guvernului. Nici o surpriză aici. De mocraţii au fost mereu favorabili acestui proiect (aşa se şi explică ofensiva entuziastă a RMGC după instalarea guvernului Boc).
Partea cea mai amuzantă a heirupului de imagine am întâlnit-o pe pagina web a companiei RMGC: un tip cu o cască pe cap (deci aflat la lucru), cu un lac în fundal, bea o cană cu apă. Sub fotografie, aflăm de la Horea Avram, vicepre şe dinte de Mediu RMGC (se poate presupune că el e cel din poză), că, graţie tehnologiei sigure folosite, „apa din iazul de decantare va fi atât de curată încât se va putea bea din ea”. Se spune că o minciună are şanse mai mari să fie crezută cu cât e mai gogonată. Dar asta e, totuşi, prea gogonată!
O scurtă şi necesară aducere aminte: la Roşia Montană se va folosi o metodă bazată pe cianuri care presupune excavarea a patru munţi şi crearea unui iaz de decantare. Aceeaşi metodă a fost folosită şi la exploatarea Transgold (fosta Aurul) Baia Mare. Pentru cei care au uitat: în anul 2000, acolo a avut loc un dezastru ecologic de proporţii, când 100 de tone de substanţe otrăvitoare din iazul de decantare au fost deversate în râurile Someş, Lăpuş, Tisa şi Dunăre.
Oricât de bun ar fi Naumovici, ar fi bine ca, de data asta, să nu-i meargă. Nu i-a ieşit nici cu Cozmin Guşă. Deci, se poate.
Cianură cu zăhărelul
Sunt câteva săptămâni de când compania Roşia Montană Gold Corporation a pornit o campanie publicitară agresivă. „Ce ai face cu 4 miliarde de dolari?”
O campanie excelentă, deci cu atât mai supărătoare. Întrebarea, repetată obsesiv la TV, e urmată de răspunsurile unor „oameni sim pli” care vorbesc despre: şcoli, grădiniţe, drumuri, pro tecţia mediului, IMM-uri şi aşa mai departe. Ideea e simplă, deci genială. Opinia publică e atrasă într-un joc de-a planurile. Vorbind despre ele, omul simplu ia ca bună infor maţia că banii (4 miliarde de dolari) chiar ar exista, deşi suma e rezultată din calcule aberante. (În paranteză fie spus, Bogdan Naumovici, artizanul campaniei, a prins foarte bine contextul în care numeroşi români visează la marele pot de la Loto 6/49 şi se gândesc ce-ar face ei cu ditamai averea, dacă ar câştiga.)
Strategia RMGC-Naumovici nu se opreşte aici, ci vizează o lovitură încă şi mai teribilă. Mizând pe un instinct pavlovian, românii, bombardaţi cu atâtea planuri măreţe, vor începe să le trasnforme, mental, în deziderate puse în legătură cu reuşita proiectului Roşia Montană. Proiect care, într-o perioadă în care, oricum, lumea e stresată de criza economică, n-ar mai însemna dezastru ecologic, ci speranţă, Până la urmă, acesta e pariul lui Naumovici: să producă un declic în opinia publică, să schimbe un pic percepţia, să obţină o oarecare favorabilitate. Să fie şi voci care să spună „de ce nu?”, printre cele care zic, aproape unanim, „în nici un caz!”.
Mai departe, e trea ba politicienilor. În noul context, aceştia vor începe să spună că proiectul nu e chiar aşa rău, că banii ăia virtuali sunt ca o gură de oxigen într-o perioadă grea şi alte bla bla-uri. Unul dintre ei, Vasile Blaga (PDL), ministru al dezvoltării, declara săptămâna trecută că el, unul, susţine proiectul şi că situaţia in ves tiţiei ar trebui dezbătută, „foar te serios”, la nivelul guvernului. Nici o surpriză aici. De mocraţii au fost mereu favorabili acestui proiect (aşa se şi explică ofensiva entuziastă a RMGC după instalarea guvernului Boc).
Partea cea mai amuzantă a heirupului de imagine am întâlnit-o pe pagina web a companiei RMGC: un tip cu o cască pe cap (deci aflat la lucru), cu un lac în fundal, bea o cană cu apă. Sub fotografie, aflăm de la Horea Avram, vicepre şe dinte de Mediu RMGC (se poate presupune că el e cel din poză), că, graţie tehnologiei sigure folosite, „apa din iazul de decantare va fi atât de curată încât se va putea bea din ea”. Se spune că o minciună are şanse mai mari să fie crezută cu cât e mai gogonată. Dar asta e, totuşi, prea gogonată!
O scurtă şi necesară aducere aminte: la Roşia Montană se va folosi o metodă bazată pe cianuri care presupune excavarea a patru munţi şi crearea unui iaz de decantare. Aceeaşi metodă a fost folosită şi la exploatarea Transgold (fosta Aurul) Baia Mare. Pentru cei care au uitat: în anul 2000, acolo a avut loc un dezastru ecologic de proporţii, când 100 de tone de substanţe otrăvitoare din iazul de decantare au fost deversate în râurile Someş, Lăpuş, Tisa şi Dunăre.
Oricât de bun ar fi Naumovici, ar fi bine ca, de data asta, să nu-i meargă. Nu i-a ieşit nici cu Cozmin Guşă. Deci, se poate.
luni, 1 iunie 2009
O cană cu apă din iazul cu cianuri
Documentându-mă eu pentru un editorial Evz, am ajuns pe pagina web a companiei Rosia Montană Gold Corporation.
Aici am văzut un tip cu o cască pe cap (deci aflat la lucru), cu un lac în fundal, bând cu poftă o cană cu apă. Sub fotografie, aflăm de la Horea Avram, vicepresedinte de Mediu RMGC (se poate presupune că el e cel din poză), că, gratie tehnologiei sigure folosite, „apa din iazul de decantare va fi atât de curată încât se va putea bea din ea”.
Se spune că o minciună are sanse mai mari să fie crezută cu cât e mai gogonată. Dar asta e prea gogonată!
O scurtă si necesară aducere aminte: la Rosia Montană se va folosi o metodă de exploatare bazată pe cianuri care presupune excavarea a patru munti si crearea unui iaz de decantare.
Aceeasi metodă a fost folosită la exploatarea „Transgold” (fosta „Aurul”) Baia Mare. Pentru cei care au uitat: în anul 2000, acolo a avut loc un dezastru ecologic de proportii, când 100 de tone de substante otrăvitoare din iazul de decantare au fost deversate în râurile Somes, Lăpus, Tisa si Dunăre.
Oricât de bun ar fi Naumovici, ar fi bine ca, de data asta, să nu-i meargă. Nu i-a iesit nici cu Cozmin Gusă. Deci, se poate.
Aici am văzut un tip cu o cască pe cap (deci aflat la lucru), cu un lac în fundal, bând cu poftă o cană cu apă. Sub fotografie, aflăm de la Horea Avram, vicepresedinte de Mediu RMGC (se poate presupune că el e cel din poză), că, gratie tehnologiei sigure folosite, „apa din iazul de decantare va fi atât de curată încât se va putea bea din ea”.
Se spune că o minciună are sanse mai mari să fie crezută cu cât e mai gogonată. Dar asta e prea gogonată!
O scurtă si necesară aducere aminte: la Rosia Montană se va folosi o metodă de exploatare bazată pe cianuri care presupune excavarea a patru munti si crearea unui iaz de decantare.
Aceeasi metodă a fost folosită la exploatarea „Transgold” (fosta „Aurul”) Baia Mare. Pentru cei care au uitat: în anul 2000, acolo a avut loc un dezastru ecologic de proportii, când 100 de tone de substante otrăvitoare din iazul de decantare au fost deversate în râurile Somes, Lăpus, Tisa si Dunăre.
Oricât de bun ar fi Naumovici, ar fi bine ca, de data asta, să nu-i meargă. Nu i-a iesit nici cu Cozmin Gusă. Deci, se poate.
6 din 8. Lecţia de kîrgîză
Aflu de pe Mediafax, care citează agentia RIA Novosti, editia electronică, că la prezidentialele din Kîrgîstan există un test eliminatoriu de limbă kîrgîză.
Astfel, fiecare candidat trebuie să îşi expună programul electoral, în direct si la o oră de vârf, în scris şi oral. Programul trebuie să încapă într-un text minimum 100 de cuvinte. Sunt admise cel mult 12 erori.
Apoi, candidatul trebuie să citească un text literar, cu voce tare. Comisia apreciază vocabularul, pronunţia şi accentul candidatului si decide, în final, dacă acesta dispune sau nu de suficiente cunoştinţe de limbă oficială.
La ultimul astfel de examen, doi din cei sase candidati au fost picati. Este vorba despre un om de afaceri şi un fost militar. În schimb, printre cei care au trecut testul se află şi presedintele în exercitiu, Kurmanbek Bakiev, care vizează un nou mandat.
Oare Comisia aia e coruptă? Controlată politic?
Astfel, fiecare candidat trebuie să îşi expună programul electoral, în direct si la o oră de vârf, în scris şi oral. Programul trebuie să încapă într-un text minimum 100 de cuvinte. Sunt admise cel mult 12 erori.
Apoi, candidatul trebuie să citească un text literar, cu voce tare. Comisia apreciază vocabularul, pronunţia şi accentul candidatului si decide, în final, dacă acesta dispune sau nu de suficiente cunoştinţe de limbă oficială.
La ultimul astfel de examen, doi din cei sase candidati au fost picati. Este vorba despre un om de afaceri şi un fost militar. În schimb, printre cei care au trecut testul se află şi presedintele în exercitiu, Kurmanbek Bakiev, care vizează un nou mandat.
Oare Comisia aia e coruptă? Controlată politic?
Câti cai pot fi înhămati la o cărută
Pentru mine, faza asta e nouă. Am auzit-o dimineată la Guerilla, am râs, am găsit-o adineauri pe youtube, v-o prezint: