Pagini

duminică, 17 mai 2009

La muzeu, ca la rugăciune

Foto: Adi Pîclişan


Un nou argument la teza de aici: Noaptea albă a muzeelor.
Da, există viaţă dincolo de continua campanie electorală din România, chiar dacă, e vădit, românii se află mai mereu într-o campanie electorală (ca si cum ar avea ceva de demonstrat, dar au uitat ce)!
E incredbil cum marile orase din ţară au fost colindate, azi-noapte, de oameni chemaţi de porţile deschise ale muzeelor. Superficialii ar spune: au dat năvală pentru că era ceva gratis. Fals! Au dat năvală pentru atmosferă, pentru a se bucura împreună. A fost ceva aproape religios. Si, aşa cum spuneam şi dincolo, am văzut o mulţime de oameni normali. În afară de parcarea de la Cina, unde „şmecherii de parcare” făceau, şi ei, un ban grămadă, am dat numai de oameni ca lumea.

NOTĂ. Fotografia de mai sus a fost făcută de amicul meu Adi Pîclişan, la Muzeul de Artă din Timisoara. La subsolul muzeului e deschisă o expoziţie de ceasuri ţărăneşti cu pendul, din porţelan sau metal, înrămate în lemn, migălos decorate. „Culese” de prin gospodării, unde se lăfăiau între anii 1850-1890.

4 comentarii:

  1. E ca dracu'. Daca mergi la o astfel de actiune, zice lumea ca esti pomanagiu si te duci la muzeu doar cand e moca. Daca nu te duci, lumea zice ca nici macar cand ti s-a oferit pe tava posibilitatea de a vizita un muzeu nu profiti. Cum s-o dai, pana la urma?

    RăspundețiȘtergere
  2. Până la urmă, cred că trebuie să trecem la nivelul următor: ne vedem de treabă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce crezi, daca in loc de gratis era pret universal 1 leu, cu cat ar fi scazut numarul celor interesati?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ionuţ, cred că numărul celor interesaţi ar fi putut să scadă nu pentru că s-ar fi pus vreun preţ al biletului, ci pentru că ar fi apărut o coadă în plus. Dar îmi place să cred că oamenii pe care i-am întâlnit cu ocazia asta ar fi făcut-o şi p-aia.

    RăspundețiȘtergere