Cel mai rău e de Geoană, care s-a lipit ca fraierul de autointitulata funcţie de vicepreşedinte al României(deci adjunct al lui Băsescu) şi acum nu mai ştie cum să scape de asta. Şi nu e o glumă (deşi Guşa o ţine langa cu chestia asta = greşeală de poziţionare, cred eu). Aşa cum arată Clarice Dinu , ideea echipei Băsescu-Geoană a ajuns până la mase: la o întâlnire cu nişte săteni, aceştia i-u strâns mâinile lidelurului PSD şi l-au rugat să-l asigure pe domnu' preşedinte Băsescu că-l vor vota la prezidenţiale!
Nici Crin Antonescu nu stă prea grozav, în primul rând fiindcă n-are notorietate. În al doilea rând, consider că aşteaptă cam mult să-şi maximizeze atuurile şi cred că aceia care îl sfătuiesc să-se-ia-de-Băsescu-punct au idei putine si îl îndeamnă spre o strategie greşită.
Asta nu înseamnă că Antonescu nu trebuie să se lege de Băsescu; PNL şi Băsescu sunt adversari impliciţi, dar nu trebuie supralicitat. Şi, mai ales, nu cred că Crin trebuie să-şi construiască imaginea de luptător cu „clanul Basescu”, cred că există alţi vectori de imagine în PNL care să preia discursul tare. Lui Crin i se potriveşte mult mai bine imaginea* de tip fin, stilat, constructiv, chiar, care, vorba aia, ştie să taie cu lama, nu e nevoit să dea cu bardă.
Iar principalul adversar al lui Crin Antonescu este Mircea Geoană, asta până la finalul turului 1 al prezidenţialelor. Am zis principalul, nu singurul. Căci Crin mai are un adversar (în afară de Băsescu & Co.): nepotismul incipient din partid şi factorul Norica. Părerea mea.
*Apropo de imaginea liderului PNL, Roxana Toma pune una lângă alta fotografii de-ale Crinului, de-a lungul mandatelor sale de parlamentar. E o întreagă poveste aici, priviti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu