Crin nu e tipul preşedinte-jucător

Priviţi-l pe Crin Antonescu. Încercaţi să vi-l imaginaţi preşedinte al României. E un exerciţiu amuzant, nu-i aşa? Acum faceţi un efort de memorie. Imaginaţi-vă perioada dinainte de momentul „dragă Stolo”. Vi-l imaginaţi premier pe Traian Băsescu, dar preşedinte, o, totuşi, nu! Azi, pare de la sine înţeles că Traian Băsescu se pregăteşte pentru încă cinci ani de putere în România. În total, zece.

Acest tip de exerciţii demonstrează că totul e posibil, eventual cu puţin ajutor din afară (ar zice conspiraţioniştii). Şi totuşi, Crin Antonescu are şansele lui. N-aş fi crezut în ele dacă congresul PNL n-ar fi fost transformat de principalele televiziuni de ştiri în eveniment de prima mână şi, mai ales, dacă alegerea noului lider al PNL n-ar fi fost urmată de atacuri puternice dinspre persoane extrem de apropiate preşedintelui Traian Băsescu (care pe bloguri, care prin ziare). Am aflat, astfel, că „Chucky”, exhibiţionistul care confundă monarhia cu republica şi care a născut peste noapte crinolatrii şi crinomanii, are şanse să ajungă mai degrabă regele Spaniei decât preşedintele României. Trebuie să recunoaşteţi: a fost un festival editorialistic-literar!

Dar în această mirifică parte de lume, se spune că nu exişti dacă nu eşti înjurat (chiar şi aşa, cu graţie.) Ei bine, Crin Antonescu s-a trezit dintr-odată că există. Ecuaţia e simplă: până în noaptea de vineri spre sâmbătă, vorbeam despre un tango pentru prezidenţiale. O plicitiseală adică, la capătul căreia Traian Băsescu îi va fi dat bătăiţă, din nou, lui Mircea Geaonă. Acum, dincolo de dansul tandru al celor doi, mai ţopăie cineva. Cu figura lui de rocker la cască, Crin Antonescu e luat în serios tocmai pentru că nu are trecut (i se vor găsi pete negre, dar puţine, care vor părea mai degrabă pete de culoare), nu are mari fapte de arme (deci riscul de a fi greşit e minim) şi are un discurs care descumpăneşte. Vorbele noului lider al PNL sună la fel de gol ca ale lui Băsescu sau ale lui Geoană, dar au ceva în plus: oamenii le aud pentru prima oară de la el. La Geoană şi la Băsescu pot exista aduceri aminte, reacţii de genul „ne-a mai aburit o dată/de două ori/de nouă ori”.

Cred că există o posibilitate bună ca produsul Crin Antonescu să devină vandabil. E, în orice caz, o provocare pentru orice expert în marketing politic. Ironic, mă gândesc că Mircea Geoană îl are ca sfătuitor pe Cozmin Guşă, în vreme ce Crin Antonescu ar putea avea şansa unei colaborări cu Adriana Săftoiu. Amândoi, oameni ai lui Băsescu. Devine interesant, nu? Crin Antonescu - preşedinte nu ar fi un miracol. Nu ar fi o soluţie suprem-câştigătoare pentru România, ci, poate, doar una ceva mai bună.

Pentru că nu are profilul de preşedinte-jucător. România are nevoie de un echilibru real între puterile statului. Pentru că nu are ambiţii de „number one”, Crin Antonescu poate fi parte a unui astfel de echilibru. Eu cred că ăsta e principalul lui atu. Cu condiţia să iasă la bătaie, aşa, cu aerul lui aparent inocent. Faima de campion al absenţelor în parlament nu e doar un cal de bătaie pe care îl vor folosi adversarii; spune ceva despre „obiceiurile de consum” ale campionului. Cu asta, cred, are de luptat înainte de orice.

NOTÃ. Am publicat acest comentariu şi în Evz. Fragmentul „Chucky, exhibiţionistul care confundă monarhia cu republica şi care a născut peste noapte crinolatrii şi crinomanii, are şanse să ajungă mai degrabă regele Spaniei decât preşedintele României" reprezintă o compilaţie; am extras fragmente din comentariile de blog ale unor scriitori celebri.