Un tip din judeţul Gorj şi-a văzut dosarul din arhivele Securităţii şi a aflat, astfel, de unde i s-au tras unele ponoase: de la turnătoriile unuia coleg de serviciu pe care îl credea amic. Nu i-a picat bine şi a făcut public cazul. Au trecut câţiva ani până când şi-a dat seama că a făcut-o degeaba. Turnătorul Securităţii era la fel de senin, iar lumea îl arăta tot pe el cu degetul. Vechea poveste cu victima victimă perpetuu.
Omul a mers mai departe. Şi, fără să vrea, a făcut demonstraţia faptului că regimul post-comunist din România, oricum s-a numit el în diferite etape, are la butoane oameni captivi ai securiştilor - l-a dat în judecată pe turnător. N-a putut-o face decât pentru mărturie minicinoasă pentru că vina de a fi fost turnător al Securităţii nu e o vină decât morală, asta dacă am bănui că vinovatul ar putea avea vreo brumă de mustrări de conştiinţă.
Una peste alta, magistraţii din Târgu Jiu au dat o sentinţă care ar trebui să stea ca anexă în cărţile de istorie: nu e vorba de mărturie mincinoasă, pentru că turnătorul a informat Securitatea, nu a fost citat în vreun proces; apoi, a colaborat cu anchetatorii (aşa cum, pe vremuri, o făcea cu securiştii), deci a dovedit bună credinţă. În fine, i-au dat o amendă de 700 de lei, aşa, de chichi.
Toată povestea e în Evz, iar morala e, fireşte, banală: post-securist la securist nu-i scoate ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu