Ţara asta n-are speranţe pentru că n-are elite. Probabil că cei mai buni dintre noi au plecat în străinătate şi continuă să plece. Probabil că aceia care rămânem în România suntem prea slabi, prea lipsiţi de perspectivă sau de curaj, prea laşi sau, pur şi simplu, prea resemnaţi.
N-avem încredere în noi înşine. Avem, cel mult, tupeu. Suntem injectaţi cu doze nesănătoase de mitocănie şi n-avem ruşine. Când nu suntem acasă, vorbim tare. Când suntem acasă, scuipăm pe jos.
Ţara asta nu reuşeşte să-şi creioneze un viitor pentru că tinerii veseli în care, din când în când, ne punem speranţe se transformă, mereu, în tristele figuri pe care le înlocuiesc.
Am observat o oarecare pasiune romaneasca pentru sumbru, pentru nedelicat, pentru chestiile apasatoare. Daca se poate destinul sa fie tragic si misterios.
RăspundețiȘtergereCum sa visam intr-o astfel de tara si natie?
La multi ani!
RăspundețiȘtergerehttp://www.riversongs.com/cards/have-a-happy-new-year.html
Eu sunt deja batrana.Si nici sanatoasa.
am senzatia ca tinerii se nasc batrani iar batranii care functioneaza corespunzator sunt scosi din scena si nu au nici o sansa
RăspundețiȘtergere