Eram grăbit. Ca toată lumea. Până la Piața Unirii 1 a fost OK. La fel, pasajul. Când am dat să cobor scările pe peronul stației Piața Unirii 2, m-a lovit o imagine. Imaginea unui peron înțesat, partea către Piața Universității (unde aveam treabă). Pfui!, mi-am zis.