Un gând la inculparea lui Ion Iliescu

Ion Iliescu la ieșirea de la Parchetul General. Printscreen news.ro

Am fost măgar, o recunosc din capul locului, dar niciodată nu am dat mâna cu Ion Iliescu. M-am fofilat de fiecare dată când a existat riscul ăsta. Am făcut-o ca să nu-l las pe fostul președinte cu mâna în aer. Aveți deci dreptate să spuneți despre mine că sunt cam măgar. Din punctul ăsta de vedere.




Adevărul este însă că nu îi pot ierta lui Ion Iliescu ceea ce eu, și nu doar eu, numesc răul pe care l-a făcut României și unei întregi generații: generația celor care chiar au crezut atunci că în decembrie 1989 a fost o revoluție. A urmat apoi răul făcut de Ion Iliescu și grupul lui prin manipulările TV din timpul Pieței Universității, care au scindat societatea din România, au despărțit prietenii de zeci de ani, au rupt familii - studenții din București, de exemplu, știau ce trăiau, părinții lor, dezinformați de Televiziunea Română (așa-zis) Liberă, nu-i înțelegeau.

Deși acțiunile lui Ion Iliescu și orientarea lui pro-rusă, neocomunistă, perestroikistă au provocat un rău dramatic la nivel micro, cu sute de mii, milioane de români care au luat calea străinătății, din deznădejde sau ca să-și scape pielea, răul uriaș a fost însă la nivel macro: a pus capac până după mijlocul anilor '90 asiprațiilor pro-occidentale și capitaliste ale românilor. Se pot scrie cărți întregi, biblioteci, despre răul făcut de Ion Iliescu și regimul său, perpetuat (deși se ferește de această etichetă ca de dracu') de PSD-ul lui Liviu Dragnea.

Ion Iliescu, inculpat în dosarul Mineriadei pentru infracțiuni contra umanității

Ce mi-a venit? Că doar nu e despre mine această postare. Dar am scris la persoana întâi pentru că sunt unul dintre aceia pe care acțiunile lui Ion Iliescu și, în iunie 1990, Miron Cozma, i-a afectat.

Astăzi a avut loc un eveniment simbolic: Ion Iliescu a fost la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a i se aduce la cunoștință calitatea de inculpat în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, fiind învinuit de „infracțiuni împotriva umanități”.

Îmi doresc ca fostul șef de stat să aibă parte de un proces corect. Sper să se prezinte la audieri, să răspundă la întrebări, să se apere și să asculte învinuirile care i se aduc. Să aibă ocazia de a sta față în față cu cei care au suferit atunci, și au supraviețuit, cu rudele celor uciși. Chiar dacă va fi iertat, să știe că a greșit. Sau măcar să știe că sunt oameni care au suferit enorm din cauza acțiunilor lui. Că aceste acțiuni au conservat privilegiile foștilor nomenclaturiști și securiști, în dauna României. Și să simtă rușinea de a nu i se întinde mâna.

NOTĂ. Să nu uităm (m-a tras de mânecă Maria) ce s-a întâmplat la Târgu Mureș în martie 1990, înainte de Mineriadă. Pretextul sângeros pentru reînființarea Securității - sub Virgil Măgureanu. Să ne înțelegem, era firesc ca România să aibă un serviciu de informații, dar felul în care s-a născut SRI și jocul făcut în acei ani, preluarea foștilor securiști cu pete, toate acestea au lovit greu România. Iată, și azi, reformatul serviciu de informații încă dezvăluie o grămadă de schelete prin dulapuri