Văd că lumea zice ba că Lăzăroiu a fost zburat a) ca urmare a declaratiilor despre UDMR, ba că b) e vorba de o strategie vizând crearea unui nou partid.
Eu am mers pe varianta b) imediat ce am aflat stirea. Mă enervează că Ponta spune acelasi lucru :).
În tableta TV scrisă aseară spuneam că poate fi vorba de o nervozitate legată de sansele lui Blaga de a câstiga sefia PDL. Poate fi asa, poate fi altfel. Vreau să spun că un nou partid „face sens” si dacă PDL e câstigat, conform planului, de Emil Boc. Pentru că un nou partid, să-i zicem Miscarea Populară (cu Lăzăroiu strateg) ar putea atrage ceva nehotărâti, ceva liberali, ceva nationalisti, ceva orice (ce-ati zice dacă Miscarea asta ar momi cumva ceea ce a rămas din PNTCD, să spunem?). În orice caz, n-ar stirbi nucleul pedelist, care s-a restrâns acum la baza de 15-17%.
Deci pare o miscare pusă la punct (rămân la această impresie), izvorâtă fix din mintile strategilor Băsescu si Lăzăroiu. Rămâne de văzut.
vineri, 29 aprilie 2011
joi, 28 aprilie 2011
Lăzăroiu intră în politică
Am citit stirea. Eu cred că fostul consilier prezidential, autor pe Madame Blogary si artizan al ideii Partidului Albă-ca-Zăpada va intra în politică. O fi vreo legătură cu Miscarea aia populară înregistrată de Ioana Băsescu? Zic.
Dar vom afla curând.
Dar vom afla curând.
Câh, România!
Mă gândesc că nu e vina ziaristilor care fac tam-tam în jurul cazului Botis (asa cum făceau, odinioară, în cazul Puwak). Nu din cauza lor accesul României la fonduri UE (sau similar) ar putea fi ceva mai strict controlat. Cauza e însusi Botis, care s-a transformat în subiect. Tot asa, nu e vina jurnalistilor dacă fac tam-tam pe cazul neîncrederii Eurostat în raportările făcute de guvernul român. Nu e treaba mea să am grijă de imaginea României în lume, nu e jobul meu ăsta, nu sunt plătit pentru asta.
Si, din păcate, străinătatea cam are motive să facă „câh!”, cum ziceam aici.
Si, din păcate, străinătatea cam are motive să facă „câh!”, cum ziceam aici.
marți, 19 aprilie 2011
Să-mi fie de bine, Dinu Patriciu!
Copertă a unei brosuri contra răspândită de PDL. În principiu, primarul Oprescu e acuzat că degeaba se împăunează el cu Pasajul Basarab, că povestea a fost initiată de fostul primar Băsescu si constructia începută de un pic mai actualul primar Videanu. Ceva de genul.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
Felicitare de la Silvian Ionescu, presedinte PDL sector 3. Mare om, mare caracter!
Azi dimineată am găsit pe birou o bomboană. Am savurat-o. Stiu, ar fi trebuit să mă asigur ce-i cu ea, mai întâi. Am aflat mai după: „E de la Patriciu”, mi-a zis o colegă (atunci am observat că pe fiecare birou e câte o bomboană la fel; înteleg că era ceva promo de la mic.ro).
Atunci mi-am adus aminte că mai găsisem două lucruri, în cutia postală. Sunt cele cu care am „ilustrat” această postare. Pe cuvântul meu de onoare: bomboana mi-a plăcut mult mai mult decât cele două mesaje, unul pro si altul contra, venite de la PDL.
P.S. Încă n-am primit fluturasi despre referendum. Voi?
Fascinanta dezbatere internă din PDL
Imagine luată de pe pagina de facebook a Elenei Udrea
În timp ce Traian Băsescu îl făcea caporal pe Vasile Blaga, falnicii lideri ai PDL se dădeau cu autocarul prin mosiile lui Flutur si Pinalty. Bravo lor! Chestia e că s-au ferit cu totii, inclusiv împricinatul, să comenteze. Abia după 24 de ore, după ce s-a dat ordin pe unitate cine si ce să spună, au zis, unii/altii una/alta. Mi-a plăcut de Blaga, a cărui faimă de buldog e doar o faimă - omul a zis, curajos, că nu comentează declaratiile presedintelui.
Mă amuză (altfel m-ar întrista) nonsalanta cu care Traian Băsescu ignoră ideea echidistantei politice prevăzută în Constitutie. Am mai spus-o, o voi mai spune: voi fi primul care să aplaude renuntarea a articolul ipocrit; până atunci, asta e legea si ea ar trebui să fie valabilă inclusiv pentru măretul conducător.
Recunosc: ceea ce am văzut în ultima vreme la PNL e prea putin apropiat de democratie; nu credeam să-i placă lui Crin Antonescu, atât de mult, stilul dictatorial, milităros... Deocamdată, însă, PNL e doar un partid de opoziție si stilul Crin îi afectează doar pe membrii PNL si pe simpatizantii acestui partid. La PDL e vorba de cu totul altceva: e (că vrem că nu vrem) cel mai important partid de guvernământ si domnul care se amestecă direct să facă jocurile e însusi seful statului.
Si oricât de mult i-ai desconsidera pe postacii pedelisti, până si ei ar trebui să fie nemultumiti de dezbaterea internă din partid. Sunt naiv?
NOTĂ. Am scris un editorial în EVZ.
joi, 14 aprilie 2011
Elena Udrea către pedelisti: Cum vă place PRM?
Stau si mă uit la referendumul pentru Legea Capitalei si mă minunez. Nu-ti trebuie prea multă minte să pui asa succesiune de întrebări. (Sunt sigur că se putea manipula mai bine cu întrebări mai inteligente.)
Pentru procesul verbal, cele 7 întrebări:
* Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala?
* Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o administratie?
* Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?
* Sunteti multumiti de curatenia in Capitala?
* Va doriti o arhitectura unitara pentru Bucuresti?
* Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?
* Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si CGMB?
* Tot pentru procesul verbal, întrebarea propusă de Sorin Oprescu:
"Sunteti de acord cu centralizarea administrativa prin transferul de atributii de la primariile de sector catre CGMB?”
Ce n-a întrebat Elena Udrea e întrebarea din titlul acesstei postări. Pentru că, am uitat să vă spun, varianta PDL a trecut prin Consiliul General gratie aliantei cu PRM (Corneliu Vadim Tudor) si PNG (Gigi Becali). Deci, se poate.
Pentru procesul verbal, cele 7 întrebări:
* Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala?
* Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o administratie?
* Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?
* Sunteti multumiti de curatenia in Capitala?
* Va doriti o arhitectura unitara pentru Bucuresti?
* Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?
* Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si CGMB?
* Tot pentru procesul verbal, întrebarea propusă de Sorin Oprescu:
"Sunteti de acord cu centralizarea administrativa prin transferul de atributii de la primariile de sector catre CGMB?”
Ce n-a întrebat Elena Udrea e întrebarea din titlul acesstei postări. Pentru că, am uitat să vă spun, varianta PDL a trecut prin Consiliul General gratie aliantei cu PRM (Corneliu Vadim Tudor) si PNG (Gigi Becali). Deci, se poate.
marți, 12 aprilie 2011
Acei bărbati minunati si jertfele lor eroice
Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine aproape că m-a amuzat momentul depunerii motiunilor PDL. Atâta morgă..., pentru ce? Rămân la părerea că documentele cu pricina nici măcar nu merită să fie citite (recunosc, le-am citit) pentru că nimănui nu-i pasă de ele. Faceti-i un semn lui Emil Boc si va recita până când i se va usca cerul gurii. (Am scris un editorial în Evz despre asta, m-as bucura să-l cititi).
În context, prestatia lui Theo Paleologu a devenit ironică (nu stiu dacă omul si-a propus să facă misto de PDL, dar i-a iesit!). Totusi, cum e motiunea pe care am citit-o cu cea mai mare atentie, pot mărturisi că se află în ea câteva idei bune pe care le-am întâlnit rareori în documente politice cu pretentii. De exemplu, „alegerile primare pentru desemnarea candidaţilor în competiţiile electorale la nivel local, parlamentar şi europarlamentar, cu excepţia candidatului la preşedinţie” (de ce nu si prezidentiabilul?).
NOTĂ ASUPRA TITLULUI.
Editorialul despre care vorbeam mai sus avea, la un moment dat, titlul pe care l-am dat acestei postări. Putea să i se potrivească, putea să nu i se. Aici e cam ca nuca în perete, recunosc. Ca să-l salvez, ar trebui să spun că Emil Boc (mai ales) pozează în salvatorul natiunii, cel care s-a sacrificat „într-un moment dificil pentru tară”, că Vasile Blaga pozează în omul care a muncit 20 de ani pentru partid (care e ca „familia lui”), tară si popor si care aduce schimbarea în PDL (fără să arate cam ce schimbare poate aduce unul care e la decizie de peste zece ani). În fine, al treilea bărbat de stat care se sacrifică e personajul Theodor Paleologu, care depune motiunea „ca să destindă atmosfera”. Deci, sunt minunati.
În context, prestatia lui Theo Paleologu a devenit ironică (nu stiu dacă omul si-a propus să facă misto de PDL, dar i-a iesit!). Totusi, cum e motiunea pe care am citit-o cu cea mai mare atentie, pot mărturisi că se află în ea câteva idei bune pe care le-am întâlnit rareori în documente politice cu pretentii. De exemplu, „alegerile primare pentru desemnarea candidaţilor în competiţiile electorale la nivel local, parlamentar şi europarlamentar, cu excepţia candidatului la preşedinţie” (de ce nu si prezidentiabilul?).
NOTĂ ASUPRA TITLULUI.
Editorialul despre care vorbeam mai sus avea, la un moment dat, titlul pe care l-am dat acestei postări. Putea să i se potrivească, putea să nu i se. Aici e cam ca nuca în perete, recunosc. Ca să-l salvez, ar trebui să spun că Emil Boc (mai ales) pozează în salvatorul natiunii, cel care s-a sacrificat „într-un moment dificil pentru tară”, că Vasile Blaga pozează în omul care a muncit 20 de ani pentru partid (care e ca „familia lui”), tară si popor si care aduce schimbarea în PDL (fără să arate cam ce schimbare poate aduce unul care e la decizie de peste zece ani). În fine, al treilea bărbat de stat care se sacrifică e personajul Theodor Paleologu, care depune motiunea „ca să destindă atmosfera”. Deci, sunt minunati.
luni, 11 aprilie 2011
Haideti să aplaudăm/înjurăm închiderea spitalelor
Statul care îşi bate joc de oameni
Pe mine nu m-au convins nici tânguielile ipocrite ale celor care deplâng situaţia, nici explicaţiile heirupiste ce susţin închiderea spitalelor (să fi recunoscut, cinstit, că nu ar fi luat în veci o asemenea decizie dacă n-o cerea, explicit, FMI!).
Fără a putea discuta în spaţiul acestei rubrici despre oportunitatea închiderii spitalelor, constat că multe neplăceri puteau fi evitate dacă reprezentanţii statului care s-au ocupat de această operaţiune ar fi avut minima competenţă (şi dramul de bun-simţ) de a pregăti decent întreaga tărăşenie.
Dacă ar fi fost obsedaţi să se asigure că fiecare persoană afectată direct ştie din timp ce se va întâmpla şi are informaţii precise despre spitalele la care să apeleze pe viitor, la nevoie.
În context, e inadmisibil să te apuci a scoate bolnavii din paturi, în ziua Z (vezi cazul „Caritas”). Ei ar fi trebuit transferaţi în linişte, civilizat, cu câteva zile înainte, asta dacă statului i-ar fi păsat câtuşi de puţin de oameni.
NOTĂ. Aceasta e tableta TV de sâmbătă. Printre comentarii am notat că nu am spus prea clar că de vină sunt si autoritătile locale, care ar fi trebuit să anunte. De acord. Dar decizia (si eventuala gândire dindărătul ei) nu a fost a lor, ci a statului, reprezentat de guvern. Am zis să precizez.
Pe mine nu m-au convins nici tânguielile ipocrite ale celor care deplâng situaţia, nici explicaţiile heirupiste ce susţin închiderea spitalelor (să fi recunoscut, cinstit, că nu ar fi luat în veci o asemenea decizie dacă n-o cerea, explicit, FMI!).
Fără a putea discuta în spaţiul acestei rubrici despre oportunitatea închiderii spitalelor, constat că multe neplăceri puteau fi evitate dacă reprezentanţii statului care s-au ocupat de această operaţiune ar fi avut minima competenţă (şi dramul de bun-simţ) de a pregăti decent întreaga tărăşenie.
Dacă ar fi fost obsedaţi să se asigure că fiecare persoană afectată direct ştie din timp ce se va întâmpla şi are informaţii precise despre spitalele la care să apeleze pe viitor, la nevoie.
În context, e inadmisibil să te apuci a scoate bolnavii din paturi, în ziua Z (vezi cazul „Caritas”). Ei ar fi trebuit transferaţi în linişte, civilizat, cu câteva zile înainte, asta dacă statului i-ar fi păsat câtuşi de puţin de oameni.
NOTĂ. Aceasta e tableta TV de sâmbătă. Printre comentarii am notat că nu am spus prea clar că de vină sunt si autoritătile locale, care ar fi trebuit să anunte. De acord. Dar decizia (si eventuala gândire dindărătul ei) nu a fost a lor, ci a statului, reprezentat de guvern. Am zis să precizez.
Salon de bronzare organică - (P)
Am aflat (de la un client al acestui blog) că „cel mai nou si mai modern salon de bronzare din Bucuresti, unde obtii „un bronz unic, uniform, rapid, dar, in acelasi timp, si sanatos” este Tantastic (Bulevardul Dacia, nr. 53, taman în Piata Romană).
Argumente aduse de clientul meu:
- apeland la bronzarea organica, nu risti nici imbatranirea pielii, aparitia ridurilor sau a altor probleme de sanatate ale pielii.
- sunt evitate orice fel de arsuri (e „unica solutie 100% sigură”)
- obtii cel mai intens bronz in doar 5 minute
- imaginea salonului e Bianca Dragusanu
Argumente aduse de clientul meu:
- apeland la bronzarea organica, nu risti nici imbatranirea pielii, aparitia ridurilor sau a altor probleme de sanatate ale pielii.
- sunt evitate orice fel de arsuri (e „unica solutie 100% sigură”)
- obtii cel mai intens bronz in doar 5 minute
- imaginea salonului e Bianca Dragusanu
vineri, 8 aprilie 2011
Stat vs. Privat 0:1
Să nu-i mai aud pe socialisti spunându-mi cât de bun e statul (deci că ar merita să ne cocosăm pentru un aparat birocratic sufocant si total ineficient). Am la îndemână exemplul manuscriselor lui Cioran. Scriam ieri (a apărut în Tableta TV de azi) că, desi nu e treaba TVR si cu toate că televiziunea publică a folosit o justificare birocratrică amuzantă "constituirea unei baze de documentare", e de salutat că s-au stresat să ia manuscrisele (la care ar fi avut acces, presupun, toată suflarea românească). Ziceam că, asa măcar, se pot justifica niste bănuti din taxa TV si făceam comparatie cu ceea ce n-a făcut Ministerul Culturii.
Până la urmă, TVR n-a apucat să cumpere nimic. A făcut-o, în schimb, un român plecat în SUA, George Brăiloiu, care a dat 500.000 de euro pentru întregul pachet (detalii, aici si aici). Omul zice că s-a înscris la licitatie aflând că statul român stă deoparte. Si zice că va dona statului român ceea ce a cumpărat.
Puteti zice că si-a făcut reclamă firmei (probabil că un buget de publicitate de 500.000 de euro nu putea fi folosit mai bine, nu stiu). Puteti găsi securisti îndărătul lui. (Dacă da, să-mi ziceti si mie, că-s curios.) Dar nu puteti tăgădui: statul român (si în acest caz) a părut impotent. Iar un particular a făcut pentru patrimoniul cultural al României, dacă-mi permiteti să folosesc cuvinte mari, mai mult decât institutii-mamut plătite din bani publici.
Până la urmă, TVR n-a apucat să cumpere nimic. A făcut-o, în schimb, un român plecat în SUA, George Brăiloiu, care a dat 500.000 de euro pentru întregul pachet (detalii, aici si aici). Omul zice că s-a înscris la licitatie aflând că statul român stă deoparte. Si zice că va dona statului român ceea ce a cumpărat.
Puteti zice că si-a făcut reclamă firmei (probabil că un buget de publicitate de 500.000 de euro nu putea fi folosit mai bine, nu stiu). Puteti găsi securisti îndărătul lui. (Dacă da, să-mi ziceti si mie, că-s curios.) Dar nu puteti tăgădui: statul român (si în acest caz) a părut impotent. Iar un particular a făcut pentru patrimoniul cultural al României, dacă-mi permiteti să folosesc cuvinte mari, mai mult decât institutii-mamut plătite din bani publici.
Cu Vadim la tribunal
Dacă nu-ţi convine, schimbă canalul. E un sfat înţelept. Dar, ca un făcut, nu-i chip să scapi de Corneliu Vadim Tudor (personaj absolut nefrecventabil).
E greu de înţeles de ce o televiziune de ştiri care, într-o vreme, ţinea la prestigiul său, apelează de atâtea ori la respectivul. Dacă, în loc să faci ştiri, echilibrat, preferi să te implici, să fii actor, dacă îţi reglezi tunurile pe un anumit azimut, s-ar putea să crezi că te ajută la răzbel până şi o babă ştirbă.
Pot înţelege, dar e ceva trist. În context, dacă n-am trăi în România şi am avea naivitatea să credem în justiţia dâmboviţeană, am putea spune, când Vadim e trimis în judecată pentru ultraj (evacuarea sediului PRM s-a dat în direct la TV, cu toate mitocăniile aferente!), că asta e o ştire "de dat", ca un epilog.
NOTĂ. Acest text a apărut ieri în Evz, la rubrica Telespectator de nisă.
E greu de înţeles de ce o televiziune de ştiri care, într-o vreme, ţinea la prestigiul său, apelează de atâtea ori la respectivul. Dacă, în loc să faci ştiri, echilibrat, preferi să te implici, să fii actor, dacă îţi reglezi tunurile pe un anumit azimut, s-ar putea să crezi că te ajută la răzbel până şi o babă ştirbă.
Pot înţelege, dar e ceva trist. În context, dacă n-am trăi în România şi am avea naivitatea să credem în justiţia dâmboviţeană, am putea spune, când Vadim e trimis în judecată pentru ultraj (evacuarea sediului PRM s-a dat în direct la TV, cu toate mitocăniile aferente!), că asta e o ştire "de dat", ca un epilog.
NOTĂ. Acest text a apărut ieri în Evz, la rubrica Telespectator de nisă.
marți, 5 aprilie 2011
Nu tot ce tine de Ambasada SUA ajunge în WikiLeaks
Am primit, vă spun, că poate ajută cuiva:
„Ambasada SUA are placerea sa va invite la o serie de seminarii de jurnalism economic, ce vor fi sustinute de specialistul in media si comunicare, Prof. Jerome Aumente, consilier al decanului School of Communication and Information, din cadrul Rutgers University, statul New Jersey...
În timpul seminarului, Aumente va explica tehnici pe care jurnalistii le pot utiliza pentru a prezenta informatii economice de larg interes intr-un limbaj cat mai accesibil publicului larg, astfel incat numarul cititorilor sau al audientei sa creasca pe acest segment media...
Seminariile vor fi interactive, iar Jerome Aumente va impartasi jurnalistilor din experienta sa si va raspunde la intrebari. Traducerea in limba romana va fi asigurata. Intalnirile vor avea loc dupa cum urmeaza:
- Luni, 11 aprilie - Bucuresti, 9 -12, la Centrul Cultural American
- Miercuri, 13 aprilie – Galati
- Joi, 14 aprilie – Bacau
- Vineri , 15 aprilie – Iasi...
Detalii, înscrieri, confirmări (până vineri, 8 aprilie, 15.00): armaselum@state.gov, popaam@state.gov, (021)-200-3694/3695; mobil 0722.463.011”
P.S. Teamă mi-e că mă defectez dacă îmi tot vin titluri „vandabile”.
„Ambasada SUA are placerea sa va invite la o serie de seminarii de jurnalism economic, ce vor fi sustinute de specialistul in media si comunicare, Prof. Jerome Aumente, consilier al decanului School of Communication and Information, din cadrul Rutgers University, statul New Jersey...
În timpul seminarului, Aumente va explica tehnici pe care jurnalistii le pot utiliza pentru a prezenta informatii economice de larg interes intr-un limbaj cat mai accesibil publicului larg, astfel incat numarul cititorilor sau al audientei sa creasca pe acest segment media...
Seminariile vor fi interactive, iar Jerome Aumente va impartasi jurnalistilor din experienta sa si va raspunde la intrebari. Traducerea in limba romana va fi asigurata. Intalnirile vor avea loc dupa cum urmeaza:
- Luni, 11 aprilie - Bucuresti, 9 -12, la Centrul Cultural American
- Miercuri, 13 aprilie – Galati
- Joi, 14 aprilie – Bacau
- Vineri , 15 aprilie – Iasi...
Detalii, înscrieri, confirmări (până vineri, 8 aprilie, 15.00): armaselum@state.gov, popaam@state.gov, (021)-200-3694/3695; mobil 0722.463.011”
P.S. Teamă mi-e că mă defectez dacă îmi tot vin titluri „vandabile”.
luni, 4 aprilie 2011
Primăvara de la Bucuresti
Eu, unul, asteptam un sondaj de opinie serios care să suprindă situatia politică si socială a României după atâtea întâmplări (înfiintarea USL, rămânerea lui Emil Boc la Palatul Victoria, „mogulizarea” tot mai pregnantă a televiziunilor si a presei scrise, câtă mai e samd). Sondajul CURS realizat la comanda cotidianul.ro a venit în întâmpinarea acestei asteptări, consider.
Trei sunt elementele principale ale radiografiei asupra României în primăvara anului 2011: a) clasamentele politice ale momentului, b) buimăceala ideologică, c) neîncrederea și lipsa de sperante a românilor.
a) clasamentele politice ale momentului.
Aici, lucrurile sunt simple: USL 59%, PDL 17%, PP (care nu mai există) 6%, UDMR 5%, PRM 5% samd.
NOTĂ. În cadrul USD, cei care au spus că ar vota această Uniune sustin PSD 57% (ceea ce ar reprezenta aprox. 34% dacă ar candida singur), PNL 36% (aprox 21-22% dacă ar candida singur), PC 3% (nu se pune - dacă ar candida singur).
Iată, mai jos, variata procentelor principalelor partide fata de situatia din februarie 2010 (tot sondaj CURS):
PSD (-1)
PDL (-18)
PNL (+4)
UDMR (+2)
PRM (+3)
Nu e prea profi să compari sondaje realizate de insitutii diferite, dar vă amintesc scorurile de astă-toamnă (IRES septembrie/IMAS octombrie):
PSD 38/30,3
PDL 35/18
PNL 18/23,4
La cât de jos e încrederea românilor în guvernul Boc, consider că USL are un scor dezamăgitor de mic.
Practic, PSD si PNL n-au reusit să crească aproape deloc pe fondul scăderii constante si drastice a PDL.
NOTĂ. 88% cred că directia în care se îndreaptă România e gresită, fată de 77% în februarie 2010. De asemenea, 77% nu cred că actualul guvern poate scoate tara din criză (fată de 64% în 2010) si 67% cred că România va iesi din criză în 2014 sau mai târziu (fată de 54% în 2010).
b) buimăceala ideologică
Românii ba vor măsuri de dreapta, ba (mai des) de stânga. Astfel, printre cele 16 măsuri (alese de repondenti) pe care ar trebui să le ia guvernul în primul rând, cele mai multe (si ca număr si ca procente) sunt cele sociale. Reducerea taxelor si a impozitelor, ajutorul pentru mediul de afaceri, construirea de drumuri si autostrăzi, încurajarea nivestitiilor străine adună, împreună, abia 7% din optiuni.
De asemenea, 54% cred că interesele României sunt cel mai bine sustinute prin promovarea inteerselor angajatilor, chair daca mediul de afaceri va sferi (fata de 38% care ar marsa pe mediul de afaceri); în schimb, 57% consideră că guvernul mai degrabă ar trebui să creeze oportunităti astfel încât oamenii să fie capabili să se ajute singuri (fată de 39% care cer ajutorarea celor aflati în nevoie). În fine, 71% se declară gata să aplaude renuntarea la cota unică.
c) neîncredere, lipsă de sperante
Atunci când 64% sunt împotriva privatizării unor companii nationale trebuie citit: românii simt că li se scurge printre degete „avutia poporului” si nu se aleg cu nimic din asta, dimpotrivă - si, mai ales, marile privatizări de până acum le-au dat impresia că au fost făcute prin spăguire, în interesul celor spăguiti (si al cumpărătorilor). În fine, am vorbit mai sus despre lipsa de încredere în viitor.
NOTĂ.
Am scris acest text la cald, în pregătirea unui editorial în EVZ.
UPDATE, Iaca si editorialul.
Trei sunt elementele principale ale radiografiei asupra României în primăvara anului 2011: a) clasamentele politice ale momentului, b) buimăceala ideologică, c) neîncrederea și lipsa de sperante a românilor.
a) clasamentele politice ale momentului.
Aici, lucrurile sunt simple: USL 59%, PDL 17%, PP (care nu mai există) 6%, UDMR 5%, PRM 5% samd.
NOTĂ. În cadrul USD, cei care au spus că ar vota această Uniune sustin PSD 57% (ceea ce ar reprezenta aprox. 34% dacă ar candida singur), PNL 36% (aprox 21-22% dacă ar candida singur), PC 3% (nu se pune - dacă ar candida singur).
Iată, mai jos, variata procentelor principalelor partide fata de situatia din februarie 2010 (tot sondaj CURS):
PSD (-1)
PDL (-18)
PNL (+4)
UDMR (+2)
PRM (+3)
Nu e prea profi să compari sondaje realizate de insitutii diferite, dar vă amintesc scorurile de astă-toamnă (IRES septembrie/IMAS octombrie):
PSD 38/30,3
PDL 35/18
PNL 18/23,4
La cât de jos e încrederea românilor în guvernul Boc, consider că USL are un scor dezamăgitor de mic.
Practic, PSD si PNL n-au reusit să crească aproape deloc pe fondul scăderii constante si drastice a PDL.
NOTĂ. 88% cred că directia în care se îndreaptă România e gresită, fată de 77% în februarie 2010. De asemenea, 77% nu cred că actualul guvern poate scoate tara din criză (fată de 64% în 2010) si 67% cred că România va iesi din criză în 2014 sau mai târziu (fată de 54% în 2010).
b) buimăceala ideologică
Românii ba vor măsuri de dreapta, ba (mai des) de stânga. Astfel, printre cele 16 măsuri (alese de repondenti) pe care ar trebui să le ia guvernul în primul rând, cele mai multe (si ca număr si ca procente) sunt cele sociale. Reducerea taxelor si a impozitelor, ajutorul pentru mediul de afaceri, construirea de drumuri si autostrăzi, încurajarea nivestitiilor străine adună, împreună, abia 7% din optiuni.
De asemenea, 54% cred că interesele României sunt cel mai bine sustinute prin promovarea inteerselor angajatilor, chair daca mediul de afaceri va sferi (fata de 38% care ar marsa pe mediul de afaceri); în schimb, 57% consideră că guvernul mai degrabă ar trebui să creeze oportunităti astfel încât oamenii să fie capabili să se ajute singuri (fată de 39% care cer ajutorarea celor aflati în nevoie). În fine, 71% se declară gata să aplaude renuntarea la cota unică.
c) neîncredere, lipsă de sperante
Atunci când 64% sunt împotriva privatizării unor companii nationale trebuie citit: românii simt că li se scurge printre degete „avutia poporului” si nu se aleg cu nimic din asta, dimpotrivă - si, mai ales, marile privatizări de până acum le-au dat impresia că au fost făcute prin spăguire, în interesul celor spăguiti (si al cumpărătorilor). În fine, am vorbit mai sus despre lipsa de încredere în viitor.
NOTĂ.
Am scris acest text la cald, în pregătirea unui editorial în EVZ.
UPDATE, Iaca si editorialul.