marți, 30 noiembrie 2010

Serviti gogosi „Rosia Montană”!

Mă intrigă/amuză/ linisteste ultima mutare a celor de la RMGC, care l-au adus la Bucuresti pe Dennis G. Rodwell (arhitect britanic, consultant Unesco) să spună că Rosia Montană nu poate fi inclusă în patrimoniul Unesco fiindcă propunerea ar avea „deficiente majore”.

Prima observatie: cu această ocazie, RMGC încearcă să mai dea o lovitură de imagine, să mai forteze un pic mâna, să mai inducă impresia că
a) opinia publică e tot mai favorabilă proiectului (deci guvernul se pune împotriva curentului dacă mai zice „ba!” multă vreme)
b) tot mai multi experti internationali, neutri, fireste! :), spun că nu e nicio problemă, nici ecologică, nici de patrimoniu, nici economică (deci oengistii sau oamenii simpli care se opun sunt niste ciudati cu interese dubioase, deci guvernul ar face bine să dea, naibii, ok-ul ăla)

Două vorbe despre „expertul Unesco”. Se foloseste anume această titulatură care ar trebui să inducă ideea că e o pozitie cvasioficială a Unesco (mă amuză îndemnul imperativ din raportul lui Rodwell: „this chapter into Rosia Montana case should be brought to a speedy close”). În realitate, a spune despre Rodwell că e un expert Unesco e o exagerare cu intentie. Din CV-ul de pe siteul lui Rodwell lipseste această calitate; singura precizare e că printre clientii acestuia se află, alături de alte institutii (de ex., Agentia Comercială de Cooperare Tehnică) si Unesco.

Dar să zicem că omul e consultant de nădejde (neavând însă vreo pozitie decizională). Ia să vedem ce spune:

Dacă am înteles eu bine, principala deficientă e un sofism: „nu există niciun precedent* în care un sit minier să fi fost propus pentru nominalizare ca monument UNESCO în scopul împiedicării operaţiunilor miniere comerciale”. 

În fine, Rodwell mai zice că sunt criterii Unesco potrivit cărora nu poti include ceva în patrimoniul international dacă acel ceva nu e sustinut de comunitătile locale.

Desigur, avem de a face cu chitibusării, cu chichite avocătesti. Atunci când zici că nu există precedent „cu exceptia”, recunosti că există precedent. Din câte stiu, nu există institutia ”precedentului cu asterisc”; ori e, ori nu e. Si dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. În plus, „Precedentul”e si el singur pe lume, înainte de a deveni precedent (slavă Domnului, precedente tot apar!). Tot asa, sprijinul comunitătilor locale e ceva pur subiectiv; singura obiectivare ar fi un referendum, de care, însă, RMGC, cei care controlează sărăcia din zonă, încă se feresc: dacă referendumul ar fi suficient de bine controlat si ar oferi răspunsul dorit de RMGC, asta tot n-ar însemna mare lucru, n-ar fi ceva imperativ; dacă însă referendumul ar contrazice RMGC, compania căreia îi stă tot mai putin în cale ar primi o lovitură teribilă. 


* „cu singura excepţie a minei de sare Wieliczka (Polonia), care, din diverse motive artistice şi turistice, este un caz special”

luni, 29 noiembrie 2010

Marja de eroare de 18%

Adevăr vă spun: topăiala lui Mircea Geoană a fost de înteles! Iar eroarea exit-pollurilor din noiembrie 2009 - ceva diafan.
Nu vreau să mă concentrez, după alegerile de ieri, pe sondaje si exit-polluri. Risipă de energie. Dar nici nu pot să nu văd o marjă de eroare record: 14% în cazul IRES, respectiv 8% în cazul CBS AXA!! (raportat la scorul comunistilor). Nici nu mă mai interesează explicatiile lui Dâncu&Co; ca profesionist n-ai voie să faci astfel de greseli.

Altfel, asa cum am mai spus, se joacă. Însă, deja, altfel decât, recunosc, mă bucurasem aseară. Comunistii au chiar mai multe mandate decât ne temeam înainte de alegeri. De la asta trebuie să plece analizele.

duminică, 28 noiembrie 2010

La Chisinău se joacă

Cu patru ore înainte de închiderea urnelor, prezenta la vot pentru alegerile din Basarabia era de 42%. Capitala Chisinău avea cea mai slabă prezentă la vot, 34%, dar, traditional, electoratul din orasele mari votează spre finalul „programului”. Deja, aflu, se anuntase o prezentă de 38% la ora 17.00 (si mai creste). Nu-mi dau seama dacă e de bine faptul că prezenta la vot e ridicată (cred că sunt sanse să se sară de 55%, cât spuneau optimistii că va fi). Teoretic, ar trebui să fie de bine, pentru că cresterea numărului de votanti în intervalul 16.00-21.00 s-ar face în special pe rural si diaspora, unde se votează masiv în favoarea fortelor pro-occidentale.
Astept cu emotie. Si rămân la părerea că, dacă ANM va reusi să intre în Parlament (la fel de surprinzător cum a făcut-o si în trecut), vor creste sansele ca AIE să atingă cele 61 de mandate. OK, nu uitati, acest blog se numeste „Naiv prin România” ;)

luni, 22 noiembrie 2010

E naspa de basarbeni (Friedman)

Analiza lui Friedman furnizată după vizita în Basarabia m-a dezamăgit. Mi-a fost clar că a plecat acolo cu prejudecăti, cu presupozitii pe care a vrut să le verifice/confirme cât mai rapid (si destul de superficial).

Principala dilemă a basarabenilor, principala lor problemă e una filosofică. Ei trebuie mai întâi să-si clarifice ce sunt, să se definească, pentru a putea apoi să stabiliească ce vor, ce le e mai bine, ce vor face. „Moldova e mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusească si mult mai putin decât o natiune”, zice Friedman.

Analistul geopolitic american zugrăveste Rep. Moldova ca o tară atât de disperată încât consideră că cel mai de pret bun de export sunt femeile, o tară care se bazează pe banii primiti de la cei plecati să lucreze în străinătate (chiar si în plină criză, 12% din PIB e de acolo). El explică diferenta între cifrele care descriu Moldova ca fiind cea mai săracă tară europeană si realitatea văzută de el pe teren (în capitală si în alte 2-3 orase) prin faptul olumul mare de bani trimisi din străinătate rudelor rămase acasă, prin existenta unor uriase sume „la negru” si prin diferentele abisale dintre nivelul de trai din urban mare fată de cel din rural (ca-n China).

Moldova a fost parte a României. Moldova a fost parte a URSS. A avut o noimă ca parte din ceva. Dar URSS a dispărut, UE are mai multe probleme decât poate duce si nu-i trebuie altele. România e încă acolo. Nu e solutia perfectă, si cu sigurantă nu e întâmpinată cu entuziasm de prea multi basarabeni, dar România rămâne o solutie, chiar dacă imperfectă”, concluzionează Friedman.

Altfel spus, e naspa de basarabeni.

UPDATE. Am scris un editorial în EVZ despre situatia de acolo, cu sase zile înainte de alegeri.

Fără jenă

Aiurea nu e că lideri politici contemporani sunt omagiati ca pe vremea comunismului. Aiurea e că ei, liderii cu pricina, rosesc de plăcere si nu încearcă să spună măcar un „dar lăsati, dar vai, dar exagerati”.

Măcar Ceausescu parcursese niste etape (venea după instalarea, prin terorare, a regimului comunist, îsi eliminase adversari, ce scăpa puterii partidului luase securitatea, se înconjurase de pupincuristi de soi samd). Cei de acum sunt, nou veniti în politică fiind, fără jenă.

Da, mi-e scârbă de aplaudaci, dar mi-e cel putin la fel de scârbă de aplaudati.

NOTĂ. Text scris pentru lanţul de proză arhiscurtă.

Despre „Autobiorgafia Elenei Udrea”

PDL are, în fine, liderul pe care şi-l merită.

Alegerea cu aplauze a Elenei Udrea în funcţia de preşedinte al organizaţiei bucureştene e o poveste cu final aşteptat încă de atunci când blonda de la Cotroceni era nevoită să plece de la Cotroceni. O poveste marcată de jaloane: fuste scurte, decolteuri generoase, bileţele roz (asortate cu primele două elemente enumerate), ii săltăreţe la chermeze electorale, biciclete încălecate pe litoral şi frunze pe brand.

Aplauzele TV, la care au participat, desigur, cu convingere, stelele la zi ale partidului, în frunte cu Emil Boc şi Vasile Blaga, reprezintă un mic succes de etapă, mai degrabă asupra PDL decât al PDL. Dar dacă fanii acestui partid sunt bucuroşi, atunci merită, şi ei, aplauze.


NOTĂ. După ce am scris acest text în EVZ, am aflat că as fi misogin. Si că nu stiu ce e aia o biografie si o autobiografie. Deh.

vineri, 19 noiembrie 2010

Din învătăturile lui Neagu Djuvara

Consemnez inetrviul realizat de Sabina Fati, în România liberă, cu Neagu Djuvara. Pe de o parte, istoricul face câteva previziuni intersante despre viitor: vor urma sute de ani de haos, SUA vor rămâne cea mai mare putere, dar „vor muri încet-încet”, iar viitoarea mare putere va fi una care n-a mai fot niciodată, „poate Brazilia”.

Ceea ce se potriveste cu articolele de aici din ultima vreme e părerea despre raportarea României la Basarabia:
Dacă aş fi fost destul de tânăr să pot fi preşedintele României, aş juca 100 la sută cartea Basarabiei”.

revin

Cu o săptămână înainte de alegeri

Am vrut să văd cum se prezintă situatia politică în Basarabia cu o săptămână înainte de alegeri. Am găsit la Victor Ciobanu rezultate ale unor sondaje de opinie mai de ultima oră (cbs.axa; agentie transnistreană citată de tiras.ru - cu traducerea unimedia; bop; asd) si pe site-ul partidului comunistilor date despre rezultatele altui sondaj (pe pagina ava.md n-am inteles ce scrie; e în limba rusă).

Probabil că fiecare dintre cele 3-4 sondaje trebuie privite cu oarecare rezerve. Totusi, ele dau o imagine generală despre felul în care ar putea arăta viitorul parlament de la Chisinău.

Astfel, alegerile ar urma să fie câstigate de comunisti, care ar primi între 26 si 39 % din voturi, potrivit acestor sondaje (cel mai probabil, în jur de 37%). Ei vor fi urmati de partidul premierului Vlad Filat - între 15 si 32 la sută (cel mai probabil, în jur de 21%), partidul lui Marian Lupu - între 10 si 19 procente (cel mai probabil, în jur de 14%), partidul lui Mihai Ghimpu - între 9 si 14 procente (cel mai probabil, în jur de 13%), partidul lui Serafim Urecheanu - între 3 si 5 procente (cel mai probabil, sub pragul de 4% sau chiar pe prag), respectiv Partidul Umanist din Moldova si Miscarea Actiunea Europeană - care se învârt pe la 2-3 procente fiecare.

Notă. Practic, comunistii nu vor avea aliati în parlament (singura surpriză ar putea veni dinspre fostul comunist Marian Lupu; dar, dacă ar vira-o, nu cred că ar fi urmat decât de cel mult jumătate din parlamentarii PD - si de ceva blesteme).

Mai pe scurt, o posibilă geografie parlamentară ar arăta asa:
PCRM - 37%
PLDM - 21%
PD - 14%
PL - 13%
(AMN - aprox. 4%)

Cheia pare să fie accederea AMN în Parlament, ceea ce ar putea duce la un număr de mandate suficient pentru alegerea presedintelui tării (altfel, incertitudinea persistă).

UPDATE. Ramona Ursu, care e la Chisinău, publică pe adevarul.ro datele unui sondaj de opinie proaspăt:

PCRM - 35%
PLDM - 25%
PD - 18%
PL 12%

AMN - 2%

.............................................................................................................................
Mai jos, câteva ceva despre partidele cu sanse de accedere în parlament:

PCRM - Partidul Comunistilor din Republica Moldova
Lideri: Valdimir Voronin (fost presedinte al Rep Moldova)
Clip electoral: aici
Slogan electoral: Moldova alege victoria

PLDM = Partidul Liberal Democrat din Moldova
Lideri: Vlad Filat = premier
Slogan electoral: Moldova fără sărăcie

PDM = Partidul Democrat din Moldova
Afiliere: Internationala socialistă (membru consultativ)
Lideri: Marian Lupu = ex-presedinte al Parlamentului, pe vremea lui Voronin
Slogan electoral: Pentru Moldova, pentru tine
 
PL = Partidul Liberal
Lideri: Mihai Ghimpu = presedintele interimar al Rep Moldova, Dorin Chirtoacă = primar Chisinău
Slogan electoral: Alege schimbarea până la capăt!

AMN = Alianta Moldova Noastră 
Afiliere: Liberal democrati
Lideri:  Serafim Urechean  (fost primar de Chisinău)
Slogan electoral: Noi ne facem datoria

Gudurări de ziua unui presedinte liberal

Azi, fiind ziua de nastere a lui Mihai Ghimpu, presedintele Rep. Moldova si al Partidului Liberal, administratorii site-ului partidului s-au gândit să-i facă o surpriză (sau să se gudure/sau asa li s-a zis să facă). Asa se face că apare un text penibil* semnat de organziatia tinerilor liberali. Sper că tinerii cu pricina n-au fost consultati si că vor avea stinghereli văzând asa o minune. În Basarabia, mai mult decât în România, metehnele din vremea comunismului sunt încă prea înrădăcinate. Si e atât de târziu...


*Textul e însotit de fotografia de campanie a lui Mihai Ghimpu, pe care sloganul campaniei electorale, Schimbare până la capăt, e înlocuit, cu acelasi font, de „sloganul” La multi ani, domnule Presedinte!”.


UPDATE. Am aflat, tot de la Ramona Ursu, despre calendarul sexy pentru Ghimpu. Si despre filmuletul postat si pe youtube.

joi, 18 noiembrie 2010

Tineti minte trei cuvinte: 28 noiembrie!

Ziua alegerilor din Basarabia e mai importantă pentru România decât alegerile prezidentiale de la Bucuresti, de anul trecut. Asa cred.
Analiza geopolitică a lui Friedman, la care m-am referit aici, insistă pe ceea ce e el consideră că ar putea fi cheia viitorului acestei regiuni: Basarabia, tinut pentru care, aminteste fondatorul Stratfor, „Stalin a renuntat la jumătate din Polonia” (întrucât e foarte aproape de Odessa).

Dacă rusii influentează acest teritoriu, pot influenta perspectiva si comportamentul României. Cel mai important lucru din punctul de vedeer al rusilor este ca acest comportament să comporte un risc cât mai mic”, zice George Friedman.

Aceasta nu este o discutie de seminar, întrucât la Chisinău au loc alegeri peste o săptămână si un pic (în data de 28 noiembrie). Coalitia pro-UE e mai dezbinată ca oricând (atacurile dintre presedintele iterimar Mihai Ghimpu PL si premierul Vlad Filat PLDM sunt tot mai dure si au culminat cu contestarea constitutionalitatii tratatului semnat la Bucuersti de ministrul de externe român Teodor Baconschi si premierul basarabean Vlad Filat), iar comunistii si mai ales Marian Lupu (PD), cu orientare pro-rusă, par în avantaj. Dacă acestia din urmă vor prelua puterea, atunci Basarabia e pierdută pentru cine stie cât timp.

Amar e faptul că României pare să-i pese prea putin de Basarabia, desi Basarabia e mai importantă pentru România decât ne place să credem (si asta lăsând deoparte „sentimentalismele” - cei mai cinici să ia în calcul doar implicatiile geostrategice!).

O zice si Friedman: „Moldova e de interes national important, fundamental pentru România, si trebuie evaluată orice aliantă pe baza întrebării dacă aceasta îi sustine interseul national (vechea idee a lui Friedman - n. mea). Este foarte clar că Nato nu o face. Iar germanii („preferatii” lui Friedman - n. mea) sunt mai interesati de relatia cu Rusia decât de cea cu România.

În fine, geostrategul de la Stratfor reia ideea si în interviul Mediafax (citat în articolul meu anterior): „Moldova e o amenitare la adresa Ucrainei, este ceva care creează suferintă Rusiei, este ceva care creează suferintă si românilor. Întrebarea este: presupunând că Moldova va deveni pro-rusă după alegeri, ce vor face românii? Si se pare că România nu are niciun plan..., pentru că nu poate contrabalansa Rusia”.

Ca să vă dati seama cât de mare e presiunea la Chisinău, vă arăt câteva stiri din ultimele 24 de ore:

Mihai Ghimpu: „Solicit sprijinul NATO pentru a nu admite o asemenea nedreptate. Principiul acceptului statului gazdă, poate deveni o pârghie de șantaj în mâinile Rusiei, care ar putea șantaja Republica Moldova că dacă aceasta nu-și dă acordul prezenței militare rusești, Rusiei nu-i rămâne decât să recunoască Transnistria

Valeriu Pasat, fost ministru al Apărării si al Securitătii basarabene: „Dacă vom insista și mai departe ca această armată să fie retrasă, garantez că în 24 de ore contingentul militar din stânga Nistrului își ia drapelul, ștampila, cei 3 mii de ostași și au plecat. Dar rămân sute de tone de armament, ce facem cu el? Nu e așa de simplu ca acesta să fie retras”.

Serghei Lavrov, ministrul rus de externe: „Retragerea trupelor ruseşti din Transnistria ar duce la reizbucnirea războiului secesionist
Bugetul regiunii transnistrene pentru anul 2011 este unul dintre cele mai dificile din ultimii 5 ani, având un deficit de 70%. „De vină e Chisinăul”, zice liderul separatist Igor Smirnov.

Vin si zic iar: rezonez la ideile lui Friedman în ceea ce priveste Basarabia. O fac încercând să uit entuziasmul din timpul „Podului de flori”. Cred sincer că România are o sansă doar dacă exprimă o idee coerentă, crede în ea si si-o sustine. Ceea ce e destul de departe de realitate.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Prin noi însine, cu sprijin american

Am asteptat cu sufletul la gură analiza lui George Friedman, fondatorul Stratfor. Anuntase, în data de 8 noiembrie, că va face o călătorie prin Turcia, România, Moldova si Polonia pentru a vedea cu ochii lui cum percep oamenii din aceste tări realitatea geopolitică în care trăiesc. Îsi dezvăluise sustinerea pentru aliante tip Intermarium, imaginate de generalul polonez Jozef Pilsudski în 1920 (o aliantă a tărilor aflate între Marea Neagră si Marea Baltică, care să includă Tările Baltice, Finlanda, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria si România).

Am luat foto de aici

Apoi a venit episodul 3 scris după vizita în România. L-am primit pe mail ieri după-amiază, l-am citit cu creionul în mână, pe alocuri contrariat, în general fermecat (n-am găsit altă rimă) de „brutalitatea” cu care Friedman exprimă unele idei tari. Aseară am citit interviul acordat agentiei Mediafax (titlu neinspirat), iar azi-dimineată, cu o oarecare ciudă (si invidie colegială), excelentul interviu luat de Anne-Marie Blajan pentru HotNews. Deci, nici pe departe nu „dau” primul ;).

Trec peste micile contrarieri - nu sunt importante. Contează mai putin dacă, în anii 70, România era un loc foarte sărac si oprimat (cum a perceput atunci Friedman) sau o perioadă de  dezghet si bunăstare, după care multi români de 55-60 de ani si peste au acum nostalgii. Contează la fel de putin sensibilitătile patriotice ale românilor care nu pot înghiti judecăti de tipul (dintre tările est-europene, „România are cea mai putină istorie, ca natiune... are exeperientă de natiune independentă o singură dată în istorie, după căderea Imperiului Austro-Ungar”

Abordarea lui Friedman încearcă să fie cât mai pragmatică si cât mai lipsită de nuante: România se află într-un colt de lume aflat mereu la intersectia a trei mari puteri care s-au confruntat si nu are optiuni. Acum e pace, sunt deja 20 de ani de pace, dar acest lucru nu va dura, n-a durat niciodată. Prin urmare, trebuie să se pregătească pentru orice, dar nu să astepte, pur si simplu.

„Trăiti într-o parte foarte periculoasă a lumii în care oricând se paote întâmpla ceva. Eu nu cred că UE are grijă de voi, în mod cert nu cred că Nato o face, că v-ar proteja ceva”

A ajuns la această concluzie plecând de la un principiu simplu: ca să vezi ce (si cum) se va întâmpla în viitor, trebuie să privesti în trecut si să observi cum actionează subiectii în prezent.

Despre trecut, numai de bine. În opinia lui Friedman, integrarea în NATO si (mai ales) în UE a fost, pentru România dar si pentru Ungaria si alte tări est-europene, „o validare a iesirii din comunism, o majoră necesitate psihologică”.

Însă, si aici intervine problema care-l preocupă cel mai tare pe expertul în geopolitică: în fata fatalitătii că România va avea de a face cu Rusia, România trebuie să se pregătească să reziste, să tină piept (desi, de-a lungul istoriei, românii s-au adaptat - vă amintiti versurile „Ca trestia ne-am îndoit sub vânt/Dar nu ne-am rupt”?). Teoria lui Friedman este că Europa e o constructie concentrată pe imagine, nu pe putere, că, prin urmare, nu trebuie asteptat un sprijin, la o adică, dinspre Bruxelles. „Întrebarea pentru România este dacă face ceva de una singură, nu face nimic sau încearcă să găsească alte relatii.”

Friedman a observat că România e într-o continuă expectativă, se eschivează în a lua decizii strategice. El crede că Bucurestiul (capitală care, consideră, e asezată foarte non-geostrategic) trebuie să facă ceva: să stabilească relatii bilaterale în primul rând cu Turcia - pe care o vede o mare putere regională (în crestere), care poate impune respect Rusiei - si, în al doilea rând cu tările „Intermarium”.

„Rusii vorbesc cu grijă cu turcii pentru că acestia au o armată mare și o economie soidă. Ca să-si păstreze pozitia, România trebuie să aibă ceva care să îngrijoreze rusii, germanii sau chiar americanii”, zice George Friedman.

Acel ceva ar trebui să fie în jurul Mării Negre (care are o mare importantă geostrategică), ar trebui să tină cont de Basarabia (dacă vor câstiga comunistii alegerile din 28 noiembrie, atunci rusii vor fi amenintător de aproape de România), ar trebui să facă din Romania un loc bun pentru investitii si, mai ales, ar trebui să se concentreze pe întărirea armatei. „Nu poti ajuta o tară care se prăbuseste într-o săptămână. Care nu se ajută sigură. Poti argumenta ca  Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut. Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere... Daca Romania spune ca e prea saraca sa se apere, cred ca isi decide soarta pe termen lung.

La faza asta am zis: te-am prins, George, vrei să ne vinzi aparatele alea F-16!

Friedman aduce însă o nuantă: zice că e OK ca România să ia F-16, cu perspective de F-35 (desi trebuie luate în calcul si alte avioane), dar că el, dacă ar trebui să decidă, ar lua mai multe elicoptere de luptă pentru mai putini bani.

În fine, Friedman are câteva sentinte dure, dar, probabil drepte:

1. Românii se văd mai slabi decât îi văd altii. Vor să creadă că sunt slabi pentru că, dacă sunt foarte slabi, nu trebuie să actioneze, iar ei vor să evite actiunea

2. În România, crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.

3. România trebuie să aibă o politică natională, care trebuie dezvoltată intern si pentru care trebuie plătit în plan intern

4. Provocarea pentru România este să devină mai periculoasă pentru a exista.

Nu stiu de ce, dar mie, citindu-l pe Friedman, mi-a venit în gând doctrina liberală „Prin noi însine”, lansată cândva de Brătieni (Vintilă Brătianu a fost primul?), reluată si de noii liberali, dar parcă fără prea multă vlagă.

NOTĂ. Voi reveni, într-un fel sau în altul ;)

marți, 16 noiembrie 2010

Militia Spirituală a descoperit măgării la BCU

Aflu de la Militia Spirituală despre numirea Mirellei Rădoi la conducerea Bibliotecii Centrale Universitare. Băietii de la Militie spun că e vorba clar de clientelism politic, un argument fiind acela că Metodologia de organizare a concursului, semnată de ministrul Funeriu, contine cel putin o prevedere care pare foarte „servită”: canidatii eligibili să aibă o vechime de cel putin 3 ani în „activitări direct legate de lucrul cu publicatii: biblioteci, edituri, etc”.
Cum-necum, zic cei de la Militia Spirituală, dna Rădoi a fost singura candidată si n-a iesit pe locul al doilea.

Găsiti amănunte si facsimil după ordin aici.

UPDATE. Cei de la Militia Spirituală au mers mai departe si l-au intervievat pe fostul director al BCU, Mircea Regneală: „Nu pot înţelege cum un asemenea post poate fi politizat”, zice el, revoltat. Mai multe, aici.

Gaura neagră si tabloidele de azi

În primul rând, recunosc: am asteptat, ieri, vestile de la NASA. Eram curios. Am ajuns să scriu un editorial cu gândul la asta. Până la urmă, a venit vestea despre cea mai tânără gaură neagră (si fierbinte) din vecinătatea cosmică. OK.

Împreună cu un coleg, ne-am amuzat: să vezi ce vor scrie tabloidele de mâine! Sigur vor prezenta niste găuri negre mai tinere si mai fierbinti. Azi-dimineată am verificat teoria.

Atentie: urmează imagini explicite, care însă stau pe tarabe fără tiplă!

 


Click pe fotografii pentru imagini mărite (însă numai dacă ati împlinit deja 18 ani)

NOTĂ. Acum, e o chestie pe care n-o pricep: dacă distanta până la gaura asta neagră e de 50 de milioane de ani (desigur, vorbim despre o rotunjire), cum de are dâns doar 30 de ani? În ăstia 50 de milioane de ani care au trecut de atunci (probabil), gaura cu pricina a devenit, totusi, cam bătrâioară. Măcar un pic, nu?

joi, 11 noiembrie 2010

Povestea cratimei

Îmi mărturisesc mica amărăciune, azi, când sunt luat la rost, pe forumul evz.ro, pentru lipsa unei cratimi din tableta tv de azi (referitoare la scălâmbăielile de ieri), lipsă de care nu sunt răspunzător, dar care a dispărut în editia online, desi în editia print stătea cuminte, la locul ei. Asa se explică faptul că public, mai jos, articolul din ziar, scanat.

click pe foto pentru imagine mărită!

miercuri, 10 noiembrie 2010

Scălâmbăielile lui Vadim la înmormântarea prietenului lui drag, Păunescu



Am reusit un stop cadru destul de anemic, dar veti găsi aici întreg filmuletul. E amuzant, în măsura în care te poti amuza privind scălâmbăielile unui om cam dus.

UPDATE. Cea mai tare fază din filmulet nu mi se pare cea în care cvt scoate limba - poate spune că erau miscări de încălzire, întrucât urma să rostească un discurs. Veti vedea pe filmulet un gest care descrie ipocrizenia personajului: acela în care face gestul de bucurie, din pumn, ca un „yes!” de după obtinerea unui penalty.

Concordia natională

Apelul lui Traian Băsescu mi s-a părut înduiosător. Dar, ca să fie sincer, ar trebui ca puterea să facă primul pas. Cineva m-a întrebat pe evz.ro (comentariu la Tableta TV de azi) de ce puterea si nu opozitia?

Pentru că e putere. Pentru că majoritatea e datoare să întindă mâna minoritătii. Nu-i poti pretinde celui mai slab să facă gesturi de mărinimie dacă tu, cel atât de mare, nu le faci. E simplu.

Până la urmă, guvernul are responsabilitatea, culege meritele sau, după caz, caderea în sondaje. Concordia e frumoasă, dar dacă o faci doar la modul „interesul national e să faceti asa cum zic eu”, ea se îndepărtează de democratie.

Există unele diferente între activitatea parlamentară, care ar trebuie să fie axată pe dezbateri întru găsirea celor mai bune solutii, si supravietuirea într-o barcă de salvare, unde lucrurile se pot simplifica destul de mult chiar până la banalul „dă, bă, din vâslă, că io sunt sefu, fiindcă vâslesc cel mai bine si vă duc la mal”.

Ceva de genul ăsta.

marți, 9 noiembrie 2010

Praf pietrificat pe dosare

E banal să te miri că sunt jde mii de dosare blocate de ani în justiţie, prin tot felul de tertipuri, cu tot felul de complicităţi. Prefer să fiu banal şi să mă mir/revolt, decât Înţeleptul care zâmbeşte superior şi pune botul la cine ştie ce manevră politicianistă de doi lei.
Azi e termen în procesul lui Falcă şi în Zambaccianul supravietuiorului Adrian Năstase. Aşa, şi?

P.S. Am scris şi un editorial, cu năduf, pornind (şi) de la lista de pe hotnews.

luni, 8 noiembrie 2010

O maşină ca un guvern

Echipa veselă (şi simpatică) de la Top Gear trebuia, deunăzi, să îmbunătăţească performanţele unei maşini care nu dăduse gata pe nimeni, dar părea să aibă ceva potenţial.
Targetul era modest, raportat la alte maşini de pe piaţă, dar pariul, odată făcut, trebuia dus până la capăt, măcar aşa, de distracţie.

Experţii Top Gear au schimbat discurile de frânare, au înlocuit banchetele încălzite electric cu unele mai simple şi mai uşoare, au curăţat motorul, au montat un spoiler ş.a.m.d. Au făcut tot ce se putea face şi, între timp s-au distrat. Ca băieţii.

Dar maşina n-a fost mai bună; nu putea mai mult. Concluzia celor de la Top Gear: degeaba se chel tuiesc, anual, milioane pentru modificarea unei maşini; dacă îţi permiţi, mai bine iei alta nouă.

NOTĂ. Textul de mai sus e tableta TV de azi. O aduc aici întrucât sunt cititori care au văzut în el, printre rânduri, un atac la guvernul Boc. Eu fiind, citez, „omul lui Vintu la EVZ”. De-aia zic. 

vineri, 5 noiembrie 2010

Cum e cu Stirile B1TV/EVZ

Deci,după ce Petrisor a dat stirea, foarte multă lume a venit să mă felicite (inclusiv pe facebook - noroc că nu prestez pe twitter).

Am notat si câteva comentarii drăgute la Petrisor: unul mă face „liberal sadea” (deci e de naspa) - dar si slab jurnalist, unul zice că nu arăt, în realitate, asa fioros ca-n poză, unul critica ideea integrarii redactiei Stiri cu cea a EVZ (aici e mult de discutat), iar altul regretă vremurile de altădată.(Mai e una care..., în fine - fiecare cu durerile ei.)

Ideea e următoarea: există jurnale de stiri (de 5 minute) difuzate de B1TV o dată pe, oră, de la 15 la 20. De la 1 noiembrie, redactia care produce aceste jurnale a intrat într-un proces de integrare în redactia EVZ (unde s-a integrat si vehea redactie evz.ro). Procesul ăsta trebuie să dureze cât mai putin, desigur. Un moment important va fi acela în care cei de la Stirile B1TV se vor muta efectiv în sediul de pe Dimitrie Pompeiu 6.

În prima fază, eu sunt cel care trebuie să asigure această integrare, cu tot ceea ce implică ea.

În faza a doua, sper ca Stirile astea să-i determine pe cei care se uită pe B1 să rămână pe acest post si la fix, să nu simtă nevoia să treacă pe Realitatea TV sau pe Antena 3 ca să vadă ce s-a mai întâmplat.

Faza a treia tine deja de planuri îndrăznete despre care prefer să vorbesc mai încolo, când chiar va fi cazul.

Am găsit în echipa B1TV oameni buni si asta mă bucură. Mă simt dator să le spun cât mai clar ce am de gând si cum. În televiziune, însă, mai trebuie încă ceva în afară de dorintă si putirintă: tehnică, frate! Dar, na, pornim usor, însă temeinic, si ajungem hăt-departe.

Una peste alta, vreau să cred că povestea asta cu Stirile B1/EVZ ar putea să fie fărâma aia de optimism pe care n-o mai găsesc în jurul meu (de ceva vreme).

joi, 4 noiembrie 2010

Vrăjitoarele, taxate tacit

Colegii mei de la Stirile B1TV* mi-au spus ieri că Senatul, după ce comisia juridică dăduse aviz negativ proiectului, a adoptat, tacit, Legea privind protectia persoanelor înselate prin vrajitorie (legea aceea sustinută de Alin Popoviciu, PDL; vă amintiti că Realitatea TV a făcut show la vremea aceea). Nicio pagubă, Camera Deputatilor e for decizional.Ce-i drept, la felul în care votează majoritatea (cu tot mai multe „erori tehnice”), nimic nu-i imposibil. Nici măcar încă o lege pe care Traian Băsescu, în nemărginita lui întelepciune, o va trata cum se cuvine. Nu, nu stiu cum se cuvine.


* Petrisor Obae a dat primul stirea, din câte stiu.

marți, 2 noiembrie 2010

Incredibilele întâmplări din Colegiul 3, Tara Hategului

Mă fascinează povestea Colegiului 3, unde liberalii au atâtia candidati încât dau si la altii. Tara Hategului a fost, mereu, ceva special (cel putin pentru mine, călătorul ale cărui drumuri, în foarte mare parte, treceau pe acolo). Ceea ce se întâmplă acolo după decesul deputatului Ioan Timis e, deja, o întreagă poveste, pe care am descoperit-o treptat, gratie lui Ciprian Iancu.
Cea mai tare informatie a fost aceea că locul ar trebui să rămână căldut pentru Dan Radu Rusanu, care nu trebuie să rămână fără coledzi. 

Mai multe, în editorialul EVZ.

Cele mai bune solutii web (publicitate)

Studio Media Pixel este o firma formata din tineri pasionati de Web Design, aparuta in 2008. Pentru creare site Studio Media Pixel are la baza cunostiinte profesionale, oferind cele mai bune solutii web. In afara de serviciile de realizare site cei de la Studio Media Pixel ofera si servicii de optimizare site, gazduire web, design grafic.

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters