joi, 30 septembrie 2010

Ce spune Crin Antonescu

Trei sunt lucrurile care m-au intrigat în interviul acordat de Crin Antonescu pentru Evz

1) Apropierea de Dan Voiculescu
„PC este, după părerea mea, dintre cele mai onorabile care sunt în Parlamentul României.
Nu PC este vinovat de marile rele ale României, pe ultimii doi ani, pe ultimii şapte ani, pe ultimii 20 de ani. PC are nişte oameni, unde-s şi puţini, după părerea mea de calitate, iar transformarea domnului Voiculescu anume într-un fel de om rău al României este o parte destul de plicticoasă deja din povestea lui Traian Băsescu despre politica din România...”

2) Insinuarea dictaturii Băsescu (eu l-as fi rugat să aprofundeze ideea; asa, rămâi intrigat: a făcut o glumă, probabil, dar dacă a vrut să zică si altceva?)
„Nu e deloc sigură o candidatură a mea la alegerile prezidenţiale, dacă ele vor mai avea loc vreodată, şi presupun că nici în cazul domnului Ponta nu este aceasta o opţiune sigură.”

3) „Clasicizarea” formulei guvernamentale PSD-PNL-UDMR (în urmă cu un an sau doi, celor mai multi ni se strepezeau dintii la ideea coalitiei PNL-PSD; în opinia mea, nu e o formulă „clasică”, ci doar o conjunctură nefericită si, din păcate, necesară)
„... o discuţie foarte clară despre un guvern care să fie sprijinit de PNL, PSD, UDMR - iată o formulă clasică - un asemenea guvern nu poate avea în mod rezonabil decât un prim-ministru independent”

Am retinut si ideea despre suspendarea presedintelui, pe care o împărtăsesc:
„Suspendarea unui preşedinte, fie el şi "simpaticul", între ghilimele, Traian Băsescu nu se face decât atunci când nu se poate altfel. Aşa cred. Când s-au întâmplat fapte, de netrecut, de încălcare a Constituţiei sau când, tot cu încălcarea Constituţiei, preşedintele împiedică o soluţie politică de care ţara are nevoie. Dacă nu ne aflăm într-una din aceste două situaţii, noi nu suntem interesaţi de suspendare.”

Întregul interviu din EVZ, aici.

miercuri, 29 septembrie 2010

Definitia comunismului

I-am promis unui cititor care mi-a scris pe mail că voi reveni nu pic la subiectul sondajul CSOP despre comunism. Am încercat să aflu cam care e definitia comunismului, asa cum reiese ea din acest sondaj. Pentru asta am ales răspunsurile la întrebările ce a făcut bine/ce a făcut rău comunismul în România.



Astfel, am aflat că a fost bine fiindcă toti oamenii aveau locuri de muncă (62%), era un trai decent (26%) - sic!, toti oamenii aveau locuintă (19%), erau asigurate siguranta zilei de mâine (12%), ordinea si linistea publica (11%), erau salarii bune (7%) învătământul era gratuit si de calitate (4%), era disciplină (4%) si egalitate (4%).
Pe de altă parte, a fost rău fiindcă nu era libertate (69%), era sărăcie si lipseau alimentele si tuilitătile publice 47%), era lipsă de informatii (11%), dictatură (6%), torturi si crime (4%).

 Sondajul complet, aici.(dacă am reusit să dau link bun).

P.S. În paranteză: stiu că IICCMR a comandat acest sondaj ca să fundamenteze probabil o finantare mai consistentă. Cunosc o bună parte a bubelor echipei de conducere si acuzatiile de politrucism. Putem discuta despre vechea echipă si despre treaba excelentă pe care o face acum Marius Oprea la institutul lui. Dar nu despre asta e vorba, ci desrpe faptul că, chiar si atunci când e folosit de Băsescu, de exemplu, subiectul crimele comunismului e important.

NOTĂ. Am reusit, după lupte seculare, să salvez sondajul. Stiu că mai e disponibil si în alte părti, dar eu la PA-uri si mirari l-am pus. Am corectat astfel linkul de mai sus, după ce Turambar mi-a atras atentia că linkul celălalt trimitea aiurea.

Legea lui Ghise

Un senator liberal, abonat al studiourilor TV, a găsit de cu viinţă să alcătuiască o lege a jurnalistului, prin care să se înfiinţeze un Consiliu Naţional al Jurnaliştilor, care să pedepsească, să emită cărţi de jurnalist, într-un cuvânt, să reglementeze strict probabil una dintre cele mai libere activităţi (cel puţin în teorie).

Recent, Olguţa Vasilescu voia un CNA pentru bloguri, iar Silviu Prigoană se distra propunând unul pentru ziare.

Nimeni nu neagă faptul că presa din România conţine prea multe porcării, dar soluţia nu e suprareglementarea, ci libertatea.

Cititorii şi telespectatorii sunt cea mai bună institu ţie de control şi de reglemen tare, oricât de neînţeleşi ni se pare, uneori, că suntem, noi, jurnaliştii. Un liberal, cum scrie că e în dreptul lui Ioan Ghişe, ar trebui să ştie acest lucru.


NOTĂ. Aceasta este tableta TV din EVZ de azi.

marți, 28 septembrie 2010

Nicio legătură cu Băsescu

Eu m-am săturat de droaia de fitile cu pretentie de mari strategii politice. Ne pierdem vremea să deslusim cine e Alba ca Zapada sau cat de mult a pus la cale Băsescu debarcarea lui Blaga, uitând că viata e în altă parte: de exemplu în culorile toamnei. Am scris despre asta în editorialul EVZ de azi si vă arăt mai jos o imagine care n-are nicio legătură cu Băselu. Si, totusi, ne place.

Fotografie făcută de Remus Suciu la Detunata, judetul Alba. Pur si simplu.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită! (Se poate face si poster)

luni, 27 septembrie 2010

Alt pleonasm: Intră înăuntru, javră extraordinară!

Am auzit că au fost lucruri grave la mitingul de vinerea trecută al poliţiştilor. Am auzit că s-a încercat o lovitură de stat. Am auzit că a fost nevoie să iasă armata în stradă, să tragă focuri de avertisment. Am auzit că minerii s-au adunat în gara din Petroşani, gata să plece la Bucureşti.

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat, în afară de un marş neautorizat şi nişte scandări mai deocheate. Desigur, nimeni nu e atât de naiv să creadă că lui Traian Băsescu i s-a mişcat vreun muşchi pe faţă atunci când i s-a relatat că oamenii în uniformă au strigat „Ieşi afară, javră ordinară!”. Puteau striga „Intră înăuntru, javră extraordinară!”, era acelaşi lucru. Reacţia a fost disproporţionată; la fel şi consecinţele ei (previzibile).

Atât zic: conducătorul Dârz şi Neînfricat a dat-o în bară. Poate fi lăudabil (dacă priveşti dintr-o parte) efortul lui de a face ordine în PDL şi de a-i lăsa guvernului timp să respire şi de „a lua pe el” pasivul negativ al crizei (care i se datorează într-o bună măsură actualei guvernări).

Dar, de la un punct încoace, din orice parte ai privi, nimic nu mai seamănă a reformare/modernizare a statului, ci a dezechilibru. Ne aflăm într-o situaţie extraordinară, într-adevăr. 

NOTĂ Am scris acest text la cald, pt evz.ro, unde a intrat cu titlul „Reactie disproportionată”

Gabriel Oprea, Oltean, Capră, Sulfina Barbu, Blaga 3

De când a început ziua, s-au vehiculat o droaie de răspunsuri la întrebarea „Cine va fi succesorul lui Vasile Blaga?”. Pe rând, la urechi mi-au ajuns numele lui Gabriel Oprea, Ioan Oltean, Mihai Capră (subsecretar de stat în MAI, fost prefect de Galați), Sulfina Barbu. Ultimul zvon e că tocmai au discutat nitel Băse cu Blaga si acesta din urmă ar fi revenit asupra demisiei. Ca la nebuni.

UPDATE. A fost să fie Traian Igas (Dan Andronic se laudă că el a stiut de la început că el e; n-am motive să-l cred că nu e asa, dar nici nu mi se pare mare brânză. Asa, si? Omul lui Falcă, si?).

vineri, 24 septembrie 2010

Cum era să fie Ponta ginerele lui Băsescu

L-am descoperit abia a doua zi, deh. Îl pun deoparte, fiindcă se stie: din bloguri afli multe. De blogul lui Ponta vorbesc. Prima postare, despre întâlnirea nr. 1 Ponta-Băsescu, e ok.

P.S. Recunosc, prima oară am scris titlul Ponta are blog. Suna ca dracu'! Titlul de acum nu e prea reference, recunosc si asta.

joi, 23 septembrie 2010

Comunismul, o idee bună dar prost aplicată

Am în fată un sondaj CSOP comandat de IICCMER si realizat în perioada 27 august - 2 septembrie si dat publicitătii în urmă cu foarte timp (eu am respectat embargoul, spre deosebire de HotNews :) ). E despre comunism. Rezultatele sunt, în prima fază, socante. În a doua, explicabile, dar triste.Majoritatea celor care au răspuns a dat sentinta: comunismul a fost o idee bună, aplicată gresit.

De asemenea, se observă că, pentru cei mai multi români, comunismul din România nu a fost un regim criminal... Exceptie de la regulă, dar la mustată!, fac cei din urban (în special bucurestenii), iar pe regiuni, cei românii din Nord-Vest si din Centru.  

Voi reveni.

UPDATE. Numa' ce am iesit din studioul B1TV unde am discutat (cât mi-a permis Alina Stancu) despre sondajul nostru. Am multe de spus (cred), după această postare mă voi apuca să scriu un editorial pentru EVZ.
Pe scurt, sondajul aduce două vesti: una bună si una rea.

Vestea rea e că, la 20 de ani de la oficiala si teoretica prăbusire a comunismului din România, românii spun că a fost o idee bună (dar aplicată prost), era mai bine atunci, că Ceausescu a făcut bine. Ceea ce m-a mirat cu adevărat a fost faptul că un român din cinci afirmă că n-a existat represiune. Accept că oamenilor, în anumite conditii, ar putea să li se pară că regimul ăla a fost bun. Dar să spună, senin, că n-a fost represiune, asta mi se pare imens. Poate cuvântul represiune e prea greu de înteles?

Vestea bună e că, totusi, generatia tânără e mai intransigentă decât cea în vârstă, deci viitorul ar putea suna bine (de multe ori, însă, tinerii se adaptează si se transformă în cei pe care îi înlocuiesc). De ce tinerii care n-au avut de a face cu regimul comunist sunt mai imuni la lozinci? Probabil pentru că au mintile mai deschise, mai obisnuite să vadă tridimensional, ca să zic asa.

Alte 2-3 mentiuni. Subiectul „regimul comunist” pare fumat. Institutiile de stat din domeniu par mai degrabă sinecuri. Cei de acolo (buni de pus în vitrină) se plâng, pe de altă parte, de tot felul de piedici. Noi însine, însă, vorbim tot mai putin despre grozăviile petrecute nu de mult. Ascultându-i pe Ioan Stanomir, Mihail Neamtu si Horia Ghibutiu, am realizat că, desi spun lucruri banale despre industrializarea fortată, foame, blocurile tip cutie de chibrituri, reci, întunecoase si alte bucurii ale epocii, e bine că le spun. Pentru că, nespuse, acestea nu mai există în constiinta colectivă. (Condamn aici Biserica, institutie care ar trebui să fie printre primele care să explice oamenilor cât de dăunător a fost comunismul si cât de rău i-a fost, ei, Bisericii, în perioada atee.)

În fine, cred că, dată fiind această peceptie la români, partidul Albă ca zăpada visat de Sebastian Lăzăroiu ar putea să nu fie pentru cine se pregăteste. Dacă vine vreun nebun cu ceva charismă si-i dă înainte cu partidul comunist?
 
NOTĂ. Am găsit despre lansarea sondajului pe blogul lui Vladimir Tismăneanu, o discutie pe HotNews cu Mihail Neamtu si, fireste, articolul publicat de HotNews în vreme de embargou :P.

marți, 21 septembrie 2010

O tâmpenie: fuziunea PNL-PC

Declaratia* lui Mihai Voicu e deja cunoscută, presupun. E de mentionat, ca să fim corecti, si faptul că purtătorul de cuvânt al PNL exprimă un puncte de vedere personal si subliniază că n-ar exista discutii serioase în jurul acestui subiect.

Fum fără foc nu iese, însă. De aceea, îmi permit să spun că ideea fuziunii PNL-PC e o tâmpenie. Eu cred că PNL trebuie să facă si să refacă de o sută de ori calculul politic în cazul în care ia în serios ideea unei asemenea fuziuni.
Singurul atu al acestui partid (forta Antenelor) e înselător. A te face frate cu Dan Voiculescu (eventual a-i si da vreo functie în partid sau prin parlament) mi se pare un gest sinucigas. Sunt curios câti din cei 27% de presupusi votanti ai PNL din sondajul GSS (mă îndoiesc sincer că ar fi atâtia, totusi) ar rămâne alături de un PNL care l-ar include pe Felix (no offence).


* Eu mi-as dori ca PNL sa fuzioneze cu PC, dar e o dorinta, si ea nu se bazeaza pe niste discutii. Va asigur. V-am spus: pentru ca facem parte din aceeasi familie politica, pentru ca exista numerosi alti oameni politici in PC care ar fi un castig pentru miscarea liberala, daca tot suntem in aceeasi familie politica europeana. 
Mie mi se pare ca Dan Voiculescu, dincolo de problemele de imagine pe care le-a avut uneori si fara vina sa, este un om politic care are de foarte multe ori idei pertinente si constructive in multe domenii, in special cele economice.​”

Dictatorul suav

Adaug aici două lucruri legate de editorialul de azi.
1. "Dictatura" lui Crin Antonescu în PNL e suavă pentru că omul are o oarecare gingăşie, în special în ochii celor care îl ştiu din perioada pletelor. Atitudinea "mână forte" ar putea să fie o poză şi un comportament de succes (poate, astfel, să-şi impună mai lesne ideile, cel puţinn în grupul restrâns PNL şi poate răspunde unei nevoi de tătuc a societăţii alegătoare române). O dictatură luminată, graţioasă, visa şi Ion Iliescu la un moment dat. Cred însă că liderul PNL va trece la grupa mare când va renunţa la dictatură şi va adăuga hărnicie fineţii. Dacă e om de stat, va găsi momentul cel mai bun pentru asta.
2. Habar n-am avut că azi e ziua lui Crin Antonescu. Acum, că am aflat, îi doresc cele de mai sus.

luni, 20 septembrie 2010

Util pentru Mircea Marian

Special pentru Mircea Marian: găsesti aici programul PNL pentru o nouă economie.
Si aici conferinta de presă a lui Crin Antonescu, după lansarea propunerii de guvern din umbră.

joi, 16 septembrie 2010

A fost eliberat Vîntu

Mare animatie: a fost eliberat Vîntu!
Asta demonstrează câteva lucruri (unele ar putea să se bată cap în cap):

a. fusese retinut aiurea-n tramvai (amatorism)
b. fusese retinut la hei-rup (intimidare)
c. fusese retinut la încropeală, doar pentru tam-tam (deturnare a atentiei)
d. s-a lucrat „profi” pentru eliberare (prin media, prin manevre subterane = Vîntu mai are destui bani)
e. procurorii sunt niste incompetenti sau niste smecheri (nu stiu/nu vor să adune probe ca lumea și ar trebui să primească drepturi de autor pentru „vicii de procedură”)
f. completul de judecată a fost „împachetat”
g. e penibil că, pe aceleasi probe, se dau verdicte diferite 

Neîncrederea în Justitia română cu astfel de cazuri se clădește.

miercuri, 15 septembrie 2010

Lupu nu-si schimbă năravul

Greu de clintit va fi Marian Lupu...
Mai ales că acum e pe faţă: mâine va semna (la Moscova) un acord de cooperare între formaţiunea sa, Partidul Democrat din Moldova, şi Partidul Rusia Unită, condus de Valdimir Putin.
Basarabia, trezeste-te!

Cum naiba e cu pensiile apevistilor?

Le cer scuze cititorilor mei (câti or fi fiind ei) că scriu abia acum despre acest subiect. M-a râcâit de când am dat peste stirea Mediafax, dar m-am luat cu altele. Văd că, între timp, subiectul a fost tocat si de Realitatea TV.
Este vorba despre declaratia lui Gabriel Oprea, general cu o droaie de stele, ministru al Apărării: „Prin recalculare cea mai mare parte a pensiilor militare nu vor scădea. Dimpotrivă, unele dintre ele vor creşte.” Mă rog, Mos Teacă explică, apoi, cu exemple, în ce fel se face chestia asta. Dă cifre. Procente. Ca INS-ul.
Îi acord prezumtia că e bine informat, că ăia care au făcut calculele, pentru el, au stiut ce fac.

Si atunci stau si eu ca tăranul pe marginea drumului si mă scarpin în cap: da' de ce s-o făcut recalcularea asta?

joi, 9 septembrie 2010

Multimedia în capul lui Dan Diaconescu

Deja s-a făcut seară si oamenii s-au mai înfierbântat. Comentariul meu anterior e nitel depăsit, acolo unde e vorba despre aspectul decentei. E drept, ode încă nu sunt la teveu, dar am văzut interventia penibilă a lui Mircea Dinescu (îi dădea înainte, făcând pe prostul, cu faptul că ce-i asa mult tam-tam în legătură cu un joc piramidal de acum 10 ani?), l-am văzut chemat pe Corneliu Vadim Tudor, la telefon, de la Bruxelles.În fine, toată pleiada. În clipa asta îl aud pe Dan Diaconescu, alt mare caracter.

Am făcut o fotografie cu interventia-document a lui Dan Diaconescu, din fata DNA. Mi s-a părut etern si fascinant felul în care tipul din spatele eroului tot schimba cartoanele cu mesaje. Multimedia, nu alta!

P.S. Da, Liana Alexandru (Pătras) era cam stânjenită...

Vântu, ca subiect

Am văzut-o pe Liliana Mincă (PC) spunând cu patos, într-o fereastră deschisă sub sigla Rea­li­tății TV, ce om in­te­li­gent e SOV. Au mai fost câteva pozitii de apărare a „mogulului” si, oarecum de înteles, destul de multă crispare la Realitatea TV. Dar n-au fost, din câte am văzut eu până la ora asta, tare multe ode. În orice caz, câțiva profesioniști de la Realitatea chiar și-au făcut meseria (în condiții delicate).

În context, nu știu de ce, tocmai mi-am amintit interviul „de casă” Traian Băsescu- Rodica Culcer (TVR, miercuri seara). Data trecută am lăudat-o pe Culcer, acum nu mai e cazul.

Oricum, e de așteptat ca episodul „SOV. Cătusele” să fie folosit politic atât în apărarea lui SOV cât și în cea a guvernului Boc la mo­ți­unea de cenzură („De-aia vreți să ne dați jos, că i-am pus că­tu­șe mogulului”, vom auzi).

În altă ordine de idei, cred că Vântu chiar a fost lovit cu chestia asta - măcar la capitolul demnitate (idee pe care am discutat-o si cu I.): i-a fost expusă infirmitatea fizică. Stiu că publicul din România nu e prea sensibil la subtilitătii d-astea, dar SOV, cu sigurantă, e.

P.S. Comentam ieri, cu colegii, postarea lui Dan Andronic, dar niciunul nu credea că e mai mult decât un fitil. Iaca, e.

miercuri, 8 septembrie 2010

Raluca Albă ca zăpada Turcan

Îmi place, mamă ce-mi place! Deci există si în PDL oameni curati, principiali, numai buni de, la o adică, oferi o nouă fată partidului sau, de ce nu, naste cu entuziasm vreo Albă ca zăpadă.
La preferata mea din PDL mă refer, Raluca. Turcan Raluca.
Iată ce zice, de parcă ar fi citit tableta mea sau însemnarea anterioară de pe blog:

"Domnul Silviu Prigoană a făcut un joc de imagine personal, de fapt nu s-a retras niciodată din grupul PDL, însă problema de fond rămâne, şi anume PDL nu a continuat un demers care era sănătos pentru viaţa noastră politică, de a separa afacerile de politică"


"Am abandonat o temă care putea să aducă un plus de credibilitate partidului, pentru că este moral ca banii celor care plătesc taxe şi impozite, adică banul public, să nu se ducă în afacerile unor membri de partid care ocupă demnităţi publice"

Vorbesc serios, nu-i pic de ironie în cuvintele mele, PDL chiar pierde (da, încă mai poate pierde!) acum sprijinul oamenilor de bună credință care, asta e, gresim cu totii, chiar au crezut în curățenia acestui partid. Sunt foarte curios dacă smecheria va mai tine si de astă dată sau dacă, totusi, PDL e deja haina veche în care trebuie să se adune toate boalele înainte de a fi lepădată.

marți, 7 septembrie 2010

Principii flexibile la PDL

Asadar, politicienii PDL au liber la afaceri cu statul, că doar nu si-ar ridica partidul clientela în cap.

Am aflat de unde vine flexibilitatea principiilor în PDL: de teamă să nu rămână sediul din Modrogna doar cu fantoma câinelui Vasile.

Zice Elena Udrea, în Revista 22:

„Este nevoie de o regândire a criteriilor după care se construieşte cariera în partid şi a principiilor care să guverneze şi activitatea membrilor, şi ascensiunea. Dar, pe de altă parte, trebuie să fim foarte atenţi să mai rămână oameni în partid, pentru că, dacă suntem extrem de exigenţi, dacă criteriile sunt radicale, este posibil ca nimeni să nu se încadreze în ele.”


Interviul complet, aici.
 
 

Basarabia

Eu cred, fiindcă sunt optimist, că Basarabia mai are sanse (ar fi aiurea să n-aibă). Modelul basarabean seamănă cu cel românesc, cred că afirmatia e banală. Părerea mea: dacă sunt, cât de cât, maturi, liderii AIE ar trebui să se trezească si să-si amintească misia: scoaterea tării din câmpul magnetic rusesc.
Am făcut o mică analiză în Evz.

luni, 6 septembrie 2010

Silă

Am scris, săptămâna trecută, o tabletă în care eram mirat/dezgustat de faptul că Realitatea TV (în special) îl foloseste pe Corneliu Vadim Tudor ca să... nici nu mai stiu ca să ce. Un personaj care provoacă doar silă poate să recite versuri cu îngeri, că tot nu poti să te uiti în gura lui, tu, om cu bun simt.

miercuri, 1 septembrie 2010

Despre greva jurnalistilor

Am aflat, via Mihnea, că Bogdan Ciuclaru pune problema unei greve de o zi a jurnalistilor. Motive sunt.

Îmi amintesc primii mei ani de presă. Asistam fascinat la sedintele din Senat, la Sala Omnia. Era o doamnă, Neli Luchian, care ne spunea: Măi, copii, faceti-vă un sindicat, cereti-vă drepturile, gânditi-vă si la viitor, nu doar la prezent. N-o băgam în seamă când spunea asta. Eram pustani, eram idealisti, eram prea ocupati să fim părtasi la facerea istoriei (nu-i asa?), la a obtine exclusivităti. Putini aveam contracte de muncă si aproape niciunul carti de muncă, desi lucram la institutii media respectabile. Nu ne păsa. Important era că primeam niste bani, destul de frumosi, că făceam ceea ce ne plăcea.

Situatia s-a perpetuat. Si atunci când am renuntat la o parte din suma de pe cartea de muncă si am trecut-o pe drepturi de autor am zis OK, si? Treacă! Am fost momiti pentru asta cu un mic bonus (ceva de genul 5-10%) si, eventual, cu mici amentintări. Naspa a fost atunci când ne-am trezit, după vreun an, că avem de plătit la Fisc niste diferente. Era o perioadă haiducească, din punctul ăsta de vedere, si în anii 2000-2002.

Chestia e că nici în perioada romantică (1990-1995) jurnalistii nu erau uniti. Ne distram, ne simteam bine împreună. Dar ăia cu pagere, ăia cu statii Motorola spărgeau, din când în când, gasca. Nu mă refer la „cooperativă” aici. Goana după exclusivităti face mereu parte din meserie, e ceva firesc. Dar mai era ceva ce nu pot să definesc acum.

Ideea e că si atunci, si acum, jurnalistii n-au alcătuit o castă, n-au constituit un grup solid, solidar, ca taximetristii. Prin urmare, partea practică a problemei ridicate de Ciuclaru nu se pune.

Teoretic, o grevă generală a jurnalistilor ar avea mai degrabă efectul scontat de Ciuclaru: lumea ar realiza că jurnalistii si ceea ce fac ei nu e ceva chiar inutil. Nu neg că, într-o anumită măsură, are si Mihnea dreptate: măcar o zi de pauză, fără talk-showuri si fără tabloide, înseamnă un plus la sănătate.
Până la urmă ajungem la vechea poveste: e gresit să condamni presa în general. E nevoie de criterii, si fiecare om are criteriile lui. E bine că există o varitate de titluri, de posturi TV, de radiouri. E naspa dacă nu te descurci să găsesti ceea ce e important prin zgură.

Presa e o institutie necesară. Asta e, n-ai ce-i face.

Boc flutură demisia

Zice Dan Andronic la „Evenimentele zilei” (B1TV) că Emil Boc s-a dus azi la sedinta cu grupurile parlamentare ale PDL cu două variante:

a) demisia proprie
b) remaniere „soft”

Sincer, am îndoieli că Boc va pune serios problema propriei demisii. Dacă o face, va fi doar de poză. Lucrurile nu se decid acolo, la grupurile parlamentare.
Privesc cu rezerve ce spune Dan A., care rămâne sarmant chiar si atunci când face nefăcute.

Dan Andronic, spunând chestia cu demisia lui Boc ;)

Dan Andronic a venit în emisiunea de la B1 cu o găselinită pregătită de acasă (o dezvoltă si la el pe blog): că asta nu va fi remaniere, ci remaiere. OK, am zâmbit.

O sedintă de guvern a marilor caractere

Simpatică sedinta de guvern de astăzi, când Emil Boc (premier) e dur si ministrii se întrec în a se face că lucrează. Am aflat că Elena Udrea s-a bătut în piept cu brandul de tară (chestia cu frunza) si că Vasile Blaga a fost vioi ca un pechinez, muscând din colegii lui Attila Cseke (Sănătate), Daniel Funeriu (Educaţie), şi Mihail Şeitan (Muncă) fiindcă nu au cerut bani pentru programe privind descentralizarea şi eficacitatea economică (deci de-aia s-au pierdut niste fonduri UE. „Nu au nevoie de bani, îi dăm pe altele”, a zis Blaga, dintr-o dată în tabăra câstigătoare. O sedintă de guvern a marilor caractere, presupun. 

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters