joi, 8 iulie 2010

Rosia Montană - lovituri subterane

Am tot amânat să mai scriu despre Rosia Montană cu gândul să adun marfă beton. Am gresit. Trebuia să scriu de fiecare dată când aveam ceva de scris. Amân acum să scriu ce-am adunat „din urmă”, ca să vă spun despre un meci între CMGC si Asociatia Ad-Astra.

În urmă cu două luni (15 mai), profesorii si oamenii de stiintă din Ad-Astra au transmis un comunicat în care îsi exprimau punctul de vedere privind proiectul de la Rosia Montană. Pe scurt, cele 10 pagini vorbesc despre:

1) riscurile asociate exploatării cu cianuri si imapctul negativ asupra mediului (problemele gestionării deseurilor din iazul de decantare, problema contaminării apelor subterane, a contaminarii aerului si a reabilitării mediului post-exploatare, riscurile asociate iazului de decantare, impactul negativ asupra faunei din zonă)
2) demontarea argumentelor de ordin economic
3) argumente de ordin arheologic, istoric si cultural împotriva proiectului
4) efectele sociale pe termen lung
5) distrugerea potentialului turistic

Ad-Astra propunea alternative pentru dezvoltarea zonei (programe turistice masive, agro si eco-turism, prelucrarea lemnului, , cresterea de animale, infiintarea de fabrici de produse lactate etc.)

În fine, am întins-o ca să vă spun că oamenii chiar au studiat problema si au venit cu niste argumente.

După o lună (10 iunie), RMGC a găsit de cuviintă să participe la dezbatere trimitând o scrisoare către rectorii universitătilor la care activează profesorii care au semnat „Pozitia Asociatiei”. Scrisoarea, din câte am aflat, a fost trimisă personal rectorilor, e o „dare în gât” a celor care au iesit din rând si contine aluzii la cât de mult poate ajuta RMGC universitatea cu pricina.

Aceasta e doar o parte a actiunilor subterane prin care RMGC încearcă să-si atingă scopul. A „înduplecat” aproape pe toată lumea (în România, oamenii si institutiile se cumpără destul de lense...). Până si cei mai curajosi dintre contestatari se gândesc acum de două-trei ori înainte de a cuteza să mai cârtească. Atmosfera e sumbră si incredibilă!

Asa cum am scris în mai multe rânduri, strategia a fost cinică si aplicarea ei se apropie de final. Există încă o rezistentă în fata proiectului, dar e una foarte-foarte mică. Cel mai mare dusman al celor de la RMGC nu se mai află în opinia publică, stresată deja de alte probleme aparent mai importante si nici în presă, ONG-uri sau partide de opozitie. Cel mai mare dusman e timpul. Nu mai au timp. Au cheltuit enorm, au promis imens, si încă n-au obtinut OK-ul. De aceea, mă astept să urmeze actiuni dure, fără perdea, pe ultima sută. Cu cât patima le e mai mare, cu atât mai convins sunt că toată povestea pute mai rău decât mi-am imaginat vreodată (si stau bine cu imaginatia!).

Voi reveni

Ziare si iaurt livrăm!

O revenire la interviul cu Patriciu reprodus de paginademedia din revista internă a grupului Adevărul, Liderul.

Ideea dezvoltării platformei online inclusiv prin intermediul blogurilor angajatilor nu mi se pare rea. E de discutat aici. (De exemplu, era o vreme când primeam zilnic o droaie de messuri care contineau linkuri la articole din editiile locale ale Adevărului de la fosti corespondenti ai EVZ. Si de la Petrisor Obae primesc mereu link, imediat ce face un ou :P. Asta nu mă deranjează. Pur si simplu, ca jurnalist, sunt interesat să aflu mereu o multime de informatii, dintre care incerc să le selectez pe cele mai bune.)

Dar altceva voiam să zic: cel mai mult mi-a plăcut partea în care Patriciu spune că ziarele vor ajunge acasă pe bicicletă si pe scutere, împreună cu pâinea si cu laptele, la sapte dimineata.

„... în trecut, băcanii vindeau pe caiet, adică pe datorie. Azi metoda se poate menţine. Înlocuim caietul cu computerul şi atunci vindem pe datorie de la ziare până la iaurturi. Dar i le duci dimineaţa, la şapte, acasă. Laptele, pâinea şi ziarul. Aşa poţi să creşti numărul de abonaţi. Altfel, tirajele ziarelor nu au cum să crească” (Dinu Patriciu)

As face abonament la un astfel de ziar fără nicio retinere.

O mică polemică (cu Mihnea)

Totul a pornit de la o stire de pe blogul lui Petrisor. Atunci când am citit-o, m-am întrebat si eu „ce să fie?, ce să fie?”.

Apoi am văzut răspunsul lui Mihnea. Si m-am simtit un pic vizat, desi bănuiesc că Mihnea nu s-a referit la mine când a spus:
„... majoritatea ziaristilor cu bloguri personale... aduc deservicii majore ziarelor si televiziunilor la care acestia lucreaza. E vorba de trafic, in principiu, dar si de faptul ca jurnalistul roman e jurnalist cat timp e la munca, iar in rest roman, adica nu are absolut nicio jena... in a publica informatii obtinute prin natura jobului pe blogul personal. Traieste intr-un conflict de interese destul de marisor, dar cum jurnalismul din Romania e facut cu relatii, surse si publicatii la comanda, nici n-are ce sa faca decat sa-si dezvolte brandul personal”

Recunosc: sunt jurnalist si am blog personal. Am chiar două. Unul nu cred că se încadrează la ceea ce a vrut Mihnea să spună mai sus (poate că de aceea e ceva mai de succes (sic!) decât ăsta. „Naivul”, în schimb, da.

Povestea „Naivului”. Am pornit acest blog într-o vreme în care aveam impresia că am multe de spus si nu-mi puteam da cu părerea în EVZ decât o dată pe săptămână. Am zis că, în rest, „dau” pe blog. E vorba de părerea mea. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să aflu lucruri „tari” datorită faptului că lucrez într-o redactie importantă si mi-a fost ciudă că nu le-am putut folosi pe blog pentru că nu erau ale mele - cele mai multe au ajuns în ziar, a doua zi. Eu cred că blogul meu chiar a suferit, din punctul ăsta de vedere: de multe ori n-am scris deloc zile întregi tocmai pentru a nu-mi concura ziarul! (Deci sunt naiv.)

În acelasi timp, jurnalistii au un avanataj enorm fată de alti bloggeri care „tin” bloguri politice/actualitate: ei află primii ce se întâmplă, au acces la informatii bune si, dacă nu sunt veniti cu pluta, stiu cam in orice moment care sunt piesele lipsă ale puzzlelui din care e alcătuit un eveniment. Altfel spus, sansele ca articolul lor să fie mai degrabă băgat în seamă sunt mai mari decât în cazul unui „amator” (ideea e valabilă si în cazul celor care lucrează în institutii de statistica, sondare a opiniei publice, institute de cercetare, prognoze, ong-uri care gândesc/alcătuiesc/produc/interpretează analize, rapoarte, barometre samd).

E ceva rău în asta? Trisează cineva? Răspunsul meu e simplu: nu. Si nici institutia cu pricina n-are nimic de pierdut. Dimpotrivă: cu cât are oameni cu notorietate mai mare, mai apreciati, mai credibili, cu atât îi va fi mai bine întregului. Mai ales dacă Întregul lucrează împreună cu Notorii, fără însă a manipula.



luni, 5 iulie 2010

Un Boc decent si deversare politică prea mare

Dacă mă întrebati pe mine, Emil Boc a fost de data asta, după foarte multă vreme, decent. Mă refer la prestatia lui de pe santierele ude ale patriei. Omul a încasat cu stocism si cu demnitate ouă si rosii în cap („e dreptul oamenilor să protesteze”), a pus mâna pe lopată, s-a documentat si a dat cifre corecte, a luat măsuri. Nu râdeti! În mod normal, nu avea ce să caute acolo, era suficient să trimită specialisti adevărati, dar, dacă ăstia îl vor fi însotit, e OK. Românii au nevoie de tătuc (de acord, Boc n-are mutră de asa ceva, dar p-ăsta îl avem, încă) si, poate, pentru unii sinistrati a dat bine desantul de oficiali.

Nu poti să-l judeci pe Boc, la actiunea „Inundatia 2010” decât în comparatie cu Elena Udrea, Gabriel Oprea si Traian Băsescu. (Videanu, Berceanu si Blaga nu se pun, ei sunt din altă ligă.)* Ei, bine, Boc a fost chiar decent!

Lăsati-mă, vă rog, să laud si poporul român, în special pe gălătenii care se înghesuiau la mici si bere în locuri din care pot privi la jandarmii si voluntarii din tară veniti să le facă măretul dig din saci umpluti cu nisip. Dar s-a răstit destul Băsescu la bizoni, asa că n-o s-o fac si eu.

P.S. Discutam după-masa asta cu un coleg despre cât de cool ar fi daca Insula Mare a Brăilei ar fi redată naturii. Vor fi avut si revărsările alea rostul lor, tot asa cum vor fi avut si băltile de la Cotul Pisicii rostul lor. E drept, i-ar strica ploile lui Culită Tărâtă. (Am scris si un editorial despre asta.)

* Am dat link la ultimele postări de pe site-urile ministerelor conduse de respectivii. NOTĂ. La Elena Udrea există si un comunicat în legătură cu inundatiile, iar la Oprea, trei.

PS Notez aici si o tableta TV din familia inundatiilor.Si încă una ;)

duminică, 4 iulie 2010

FMI taie AMR-ul lui Boc

„În mod evident, membrii Consiliului Director al FMI sunt îngrijoraţi cu privire la continuarea efortului Guvernului de a implementa politicile. Nu este doar o chestiune de a aprobare a măsurilor, trebuie să şi respecţi angajamentele, să ţii cheltuielile sub control şi să asiguri continuarea colectării veniturilor la buget pentru a atinge un rezultat pozitiv”

Declaratia îi apartine reprezentantului FMI Jeffrey Franks.

Cum nimic nu e întâmplător, cred că AMR*-ul guvernului Boc e foarte scurt.

*Pentru cine nu stie, AMR = Au Mai Rămas, era un metru de croitor din care militarii din timpul serviciului militar obligatoriu tăiau în fiecare seară câte o bucată de un centimetru, reprezentând ziua care a trecut. Măsurau, astfel, câte zile de armată le-au mai rămas.

Brandul de la Dorohoi

Mi-a plăcut titlul articolului din Gândul (vezi un print screen mai jos), si mi s-a părut stupidă (si definitiorie!) declaratia făcută de Elena Udrea în mijlocul sinistratilor din Dorohoi, cărora le-a vorbit despre lansarea, la Shanghai, peste o lună, a brandului turistic al României.

Am ajuns la declaratia asta pornind de la alta, a lui Mihai Voicu: „Probabil că se doreşte vara un soi de Veneţia, iar iarna un patinoar mare pe trei comune, atunci când o să îngheţe apa.”  Am socotit că Mihai Voicu face o glumă proastă. Apoi am văzut despre ce e vorba. „Glumita” lui Voicu nu mai pare atât de proastă, raportat la inadecvarea declaratiei făcute de ministrul Dezvoltării (care a împărtit ciocolată copiilor). Dar ascunde o situatie amară.

Print screen-ul cu pricina. Eu, totusi, cred că Elena Udrea nu va fi, oficial, premier.


UPDATE. Postez mai jos imaginile cu ciocolata si răspunsul Elenei Udrea.O fac din porniri arhivaresti.

"Abia mă suisem în maşină, venisem cu multe ajutoare în delegaţia preşedintelui, coloana pleca, împărţisem ciocolată copiilor, din decenţă faţă de oamenii care mergeau pe lângă maşină, am deschis geamul care nu se deschide mai mult şi am împărţit ciocolate la copiii care mai erau acolo. Imaginile pot părea penibile, rupte din context. Este un efort pe care îl fac, eu, colegii mei, fără să avem această obligaţie. Abia mă urcasem în maşină de un minut, coloana se îndrepta spre Suceava. Nu m-aş fi plimbat cu jeepul printre sinistraţi împărţind ciocolată printre sinistraţi", a declarat Elena Udrea, la Realitatea TV.
Aflată, vineri, în Dorneşti, în timpul vizitei făcute la locuinţele distruse de inundaţii, Ministrul Turismului, Elena Udrea, a împărţit ciocolată copiilor sinistraţi din spatele geamului întredeschis al jeepului ministerial.

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters