Naiv prin România

Cu ochii pe demiterile din servicii

2012-01-20T00:02:00.000+02:00

De văzut dacă vor urma nişte demiteri prin servicii, zilele astea. Evoluţia animalului politic (aşa cum îl alintă CTP) nr. 1 al ţării, în această perioadă, m-a dus cu gândul de la început la ideea că pe El Grande President au început să-l lase în offside serviciile.
Declaraţia* lui Boc poate fi citită fix în această cheie. Anyway, de urmărit!

*"Au fost unele informaţii greşite pe care le-am avut atât preşedintele cât şi eu cu privire la acest subiect" (declaraţie făcută la B1TV)

Ce-am avut şi n-am pierdut

2012-01-08T13:07:00.001+02:00

Securişti. Securitate. Securism.

Securiști. Securitate. Securism

2012-01-06T12:47:00.000+02:00

Ce-am avut și n-am pierdut.

Bine că ne-am cumpărat anvelope de iarnă

2012-01-04T12:06:00.000+02:00

E bine atunci când omul cu minte își face vara sanie și iarna car. E și mai bine atunci când își cumpără anvelope de iarnă și lanțuri de zăpadă. E o cheltuială, nu zic, dar, cine poate, o calcă tare și pe zăpadă, nu-i așa? Iar dacă vremea e un pic altfel, în miezul iernii, asta nu mai e vina legiuitorului. Dar ar fi aiurea să-i amendeze pe cei care circulă fără anvelope de iarnă pe vremea asta primăvăratică. Părerea mea.

NOTĂ. Pentru prognoză meteo, aici.

Clipuri TV pentru salvarea Roșiei Montane

2011-12-20T12:02:00.000+02:00

Ministerul Mediului va da în curând o decizie privind proiectul minier de la Roșia Montană, prin Comisia de Analiză Tehnică. Surprinzător (sau nu!) contextul a fost pregătit cu minuțiozitate în ultimii doi ani și ceva, de când de imaginea proiectului se ocupă meseriașul de Bogdan Naumovici. Nu intru acum în amănunte, le cunoașteți, am scris câteva zeci de articole despre asta și aici, pe blog, și în Evz (pe vremuri).

Cum e vorba de zile până la decizie, iar decizia, pare-se, a fost dată în plic, probabil că singurul lucru care mai poate opri de neopritul este o eventuală îngrijorare legată de rezultatul alegerilor din 2012. Da, hai să râdem: sau teama de judecata urmașilor! Ha-ha. Orișicât.

Vreau să ajung la o idee apărută în timpul mini-dezbaterii iscată pe blogul meu și pe facebook după ce am postat deslușirea unui videoclip din seria Scrisoare către România.

Are dreptate și Dorel: nu-i tocmai cușer s-o forfecăm pe biata doamnă Sanda Lungu, ea e o victimă (până la urmă).

Au dreptate si cei care o foarfecă: până la urmă, actrița SL joacă un rol, și l-a asumat, e vector de imagine.

Interesant mi s-a părut punctul de vedere al Danielei Busuioc: Hai să strângem bani și să cumpărăm spațiu publicitar pe televiziuni pentru publicarea anti-reclamei și a clipurilor pentru salvarea Roșiei Montane!

Io vă provoc!
Ideea e că bugetele a numeroase televiziuni și ziare depind într-o măsură prea mare de banii de la RMGC. (Nu discutăm aici despre bugete ale partidelor sau ale simplilor politicieni, funcționari, administratori, primari, consilieri șamd). Dar oricâți bani ar da ei, noi putem strânge mai mulți. Dacă nu mai mulți, măcar suficienți astfel încât să promovăm și celălalt punct de vedere. Dacă prin talk-showuri sau articole de presă echilibrate, cinstite nu, atunci pe bani, na!
Dacă ne adunăm destui, putem s-o facem.

Kim Jong-il. Filmul unui bocet generalizat

2011-12-19T13:11:00.000+02:00

Privim de sus spre Coreea comunistă. Privim de sus la nord-coreeni. Facem mișto de ei. Sunt săraci, mor de foame, sunt îmbrăcați în salopete și au creierele spălate. I-am privit cu simpatie la campionatul mondial de fotbal, ne-am întristat când antrenorii au fost pedepsiți, aberant, odată întorși acasă.

Aveți dreptate: ce naiba putem face pentru ei?

În primul rând, priviți filmulețul de mai sus. Priviți-l până la capăt. La început veți râde. E firesc, noi suntem altfel. Noi suntem cu picioarele pe pământ. Noi suntem logici. Noi știm. De la Realitatea, de la Antena 3, de la TVR info. Noi știm, că suntem români, le știm pe toate.

Dacă priviți filmulețul până la capăt (e proaspăt, încă n-a adunat o mie de vizualizări, deci sunteți printre primii!), veți da din râs în plâns (exagerez un pic, ca să subliniez mai abitir ideea). Nu, nu veți plânge îndurerați de moartea liderului comunist, fiți fără griji! Veți suferi însă, creștinește, vă veți întrista la vederea unor semeni care trăiesc complet izolați de restul lumii. Veți vedea, în mai puțin de trei minute, cum s-a putut naște o religie (trecătoare) în 3-4 generații de sacrificiu și la ce oribilități poate duce ea.

Nu suntem departe, n-am fost departe, gândiți-vă și la asta. S-a plâns pe bune și în România, la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Ce i-a fost rușine să spună Sandei Lungu

2011-12-15T13:19:00.001+02:00

În fine, ceva făcut ca lumea. Clipurile ălea pro-RMGC cereau de mai multă vreme replici.
Îmi pare foarte rău că ziarele și televiziunile n-au purces la anchete pe teren...
NOTĂ. Eu am găsit clipul aici.

Farmecul discret al birocrației

2011-12-13T11:52:00.001+02:00

Sediul CSM. Foto: infocsm

La ora la care scriu aceste înțelepte rânduri, la sediul CSM se desfășoară audierile pentru un loc la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă. Concurența e de 6 pe loc.

N-o să vă rețin atenția în legătură cu importanța acestui eveniment. Dacă sunteți curioși, puteți urmări live toată povestea sau puteți găsi articole de toată lauda pe infocsm.

Ceea ce mi-a plăcut, ieri, când am citit o Notă DRUO (ăștia sunt cei de la Resurse Umane din CSM), a fost Dilema Vechimii (nicio legătură cu ”Dilema Veche”). Cei care au alcătuit Nota s-au confruntat cu o ”situație particulară”: judecătoarea Steluța Mirela Croitoru (vezi colecția de CV-uri aici), de la Curtea de Apel București, avea, la data depunerii candidaturii, o vechime efectivă de 11 ani, 10 luni și 18 zile în funcția de judecător și de procuror. Vechimea ar fi trebuit să fie, însă, cel puțin 12 ani.

S-a luat atunci în calcul un alt moment, cel al analizării candidaturilor de către Colegiul de conducere al ÎCCJ. Rezultatul: 11 ani, 11 luni și 24 de zile. Vechime insuficientă și de data asta.

S-a trecut, astfel, la al treilea moment: cel stabilit pentru analizarea candidaturilor în cadrul Secției pentru judecători a CSM. De data asta, pragul a fost depășit: 12 ani și 13 zile (în care e inclusă și perioada de 9 luni în care doamna Croitoru a urmat cursurile INM).

Astfel, judecătoarea Steluța Mirela Croitoru a primit OK-ul și a susținut interviul în fața plenului CSM (unde a venit, însă, cu aviz consultativ negativ de la ÎCCJ. Vezi aici Raportul consultativ al Curții supreme).

NOTĂ. Capătă povestea un farmec mai mult decât discret dacă vă spun că în Dilema vechimii s-au aflat încă două candidate și un candidat? Astfel:

Ana Otilia Bomboș (Tribunalul București) - dar în acest caz a fost o eroare de calcul, fiindcă nu s-a ținut cont de toate datele, respectiv
Mariana Constantinescu (Curtea de Apel București), care a avut, la cele trei momente descrise în cazul Croitoru, vechimea de 11 ani, 10 luni, 25 de zile (la depunerea candidaturii), 11 ani, 11 luni, 24 de zile (la momentul analizării dosarului), respectiv 12 ani și 13 zile la momentul analizei din Secția pentru judecători.
Daniel Grădinaru (Curtea de Apel București) - 11 ani, 11 luni, 26 zile la depunerea candidaturii, respectiv 12 ani și 24 de zile în momentul analizării candidaturii la ÎCCJ.

OBS. În ceea ce mă privește, apreciez că deciziile luate de judecătorii CSM sunt cele corecte; era aiurea să oprești o candidatură pentru câteva zile de vechime. E o discuție și aici, dar nu insist (decât la cerere).

P.S. Pentru fanii subiectului, CV-urile candidaților pentru Secția penală sunt aici.

Uite că m-am enervat!

2011-12-05T21:04:00.000+02:00

Intru în vorbă, pentru că oamenii ăştia au luat-o razna. Pretextul invocat pentru comasarea alegerilor (economie de vreo 20 de milioane de euro) e o gogoriţă populistă ieftină şi jenantă. Sper ca jurnalişti cumsecade să facă socotelile cuvenite şi să dezumfle inclusiv suma (care pare scoasă din burtă).

Dar să zicem că nimeni nu ia în serios gluma cu economia, nici măcar proştii.

Sau, de dragul lor, să presupunem că dl Igaş (picat de fraier în această poveste) a făcut un calcul corect. Chiar şi aşa, a pune problema în acest mod denotă provincilism şi fesinism tipic anilor '90. Abia la Ion Iliescu, pe vremea când mai era în vână, mai puteai întâlni asemenea enormităţi (ştiu, vor fi unii care vor spune că nici atunci; aceştia ori au memoria scurtă, ori selectivă, ori ba).

Au spus-o deja comentatori mai pe fază decât Călin Hera toamna 2011: dacă nici măcar acest preţ nu ni-l putem permite, putem să ne ducem la culcare, Securitatea veghează pentru noi. N-am găsit altă rimă, de-aia am folosit biata Securitate în fraza anterioară.

Serios vorbind: cum naiba te poţi uita în oglindă dacă-ţi zici democrat şi vrei să faci talmeş-balmeş* din alegerile de anul viitor? Ce te poate opri, dacă amâni localele aşa, de chichi, să amâni apoi, să zicem, prezidenţialele. Sau, dacă tot ai amânat localele, să se suprapună cu parlamentarele, ce-ar fi să amâni apoi şi parlamentarele, să se suprapună cu prezidenţialele de peste doi ani şamd? Dacă tot e bal.

OK, îmi cer scuze că m-am e enervat.

*Am citi un text excelent, în doar 500 de semne, care spune cât o mie de fotografii despre această situaţie. Ovidiu, ai cuvântul ;)

Atunci când FB nu vine de la Facebook

2011-11-30T15:13:00.000+02:00

Sală de judecată. Foto: Remus Suciu

Preocupat cum sunt, de-o vreme, de starea sistemului juridic din România, am ajuns și la spinoasa problemă a promovării magistraților.

Ceea ce m-a frapat, de când am început să urmăresc fenomenul, a fost faptul că mai toți judecătorii care au candidat la un post în ultimele două luni și jumătate (de exemplu, la promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție) sau care au fost cercetați pentru eventuale abateri disciplinare, aveau la dosar, fără excepție, mențiunea ”la ultima evaluare a primit calificativul foarte bine”. (Dacă mă corectează cineva, argumentat, zic mulțumesc frumos.)

Să fim serioși! Dacă 95% dintre judecătorii români ar primi pe bune calificativul maxim, ar putea să stea Băsescu în cap și-n coadă, ar putea face jonglerii la o singură mână cu ministrul, procurorul general, șeful DNA și toți ceilalți la un loc, că tot nu l-ar crede nimeni. Iar, mai presus de toate, încrederea în justiție ar fi deplină, de ți-ar da lumea în cap (filosofic) dacă ai îndrăzni să sugerezi că în România nu s-ar face dreptate.

Ca să rezum, situația din teren nu e reflectată de calificativele obținute la evaluări, ci de numărul de luni și ani în care se măsoară un proces (OK, nu aduc în discuție cazul Thyssen), de tergiversări și de prea multele situații în care peștii mari sau interlopii mici scapă basma curată.

Prin urmare, vin și zic: hai să lăsăm deoparte ipocrizia și să-i ajutăm pe magistrați să fie evaluați cât mai corect, astfel încât sistemul să permită promovarea celor mai buni dintre ei.

Care ar fi principalele modificări (de bun simț) care ar trebui aduse evaluării magistraților?

Întâi, o modificare simplă: evaluările să nu mai fie făcute de colegii de judecătorie, tribunal, curte de apel a magistratului evaluat.

Doi: evaluarea să nu se mai facă exclusiv pe baza verificării unor cunoștințe teoretice, ci să fie un proces în care să conteze cel puțin la fel de mult „evaluarea cunoștințelor practice” (Am citat dintr-un interviu acordat infocsm de către judecătoarea Ana Lăbuș, membru CSM). Îmi imaginez un sistem în care evaluatul să treacă un test-grilă și apoi să fie pus să rezolve o situație concretă, sub atenta observație a evaluatorului. Iar rezultatul evaluării să fie foarte riguros, FB să însemne excelență, iar B să fie un calificativ suficient pentru promovare/participare la concurs de ocupare a vreunui post (ideea asta e desprinsă din același interviu).

OK, dacă tot am adus în discuție propunerile formulate de judecătoarea Lăbuș, îmi place și modelul suedez pentru intrarea în magistratură. Acesta implică un soi de ucenicie pe lângă un judecător, care judecător decide când ucenicul lui e pregătit să susțină examenele cu pricina.

Toate poveștile astea sunt destul de tehnice, pare-mi-se. Coroborate (ce cuvânt frumos!) cu un sistem mai puțin rigid, dar mai strict, de evaluare continuă, inclusiv de sancțiuni acolo unde se doarme pe dosare, de exemplu, ar putea duce la o oarecare normalitate în sistemul juridic, la o scară de valori mai OK. Firește, după o serie de convulsii și rezistențe la schimbare.

Omul care face lucrurile să se miște

2011-11-30T12:28:00.001+02:00

Captură de pe dela0.ro

Știam eu că Mihai nu putea lipsi de la evenimentul care a avut loc la Universitate. Știam, fără s-o știu anume.
Acum am aflat și anume-le (dar nu tot) și, mai ales, am citit un portret pe care trebuie să-l parcurgeți. Părerea mea.

Adevăratul motiv al mazilirii lui Geoană. Zău?

2011-11-24T10:02:00.000+02:00

Captură de pe http://www.victorponta.ro/

Mă întrebam ieri de unde a pornit chestia care a dus la excluderea lui Geoană din PSD și ejectarea lui din scaunul de președinte al Senatului. Din câte știu, mai sunt și alți jurnaliști care se întreabă asta.

Repet, nu mă refer la motivele despre care se vorbește off the record; în comunicarea oficială eu n-am găsit ceva răsunător (dacă nu mă înșel, până și Victor Ponta recunoștea că poate n-a comunicat prea bine acest eveniment). Motivele enunțate par puerile. Unele dintre ele au fost citate de Răzvan Dumitrescu aseară, la Antena 3; de exemplu:

"A făcut jocul puterii, adversarul declarat al PSD şi USL, prin mai multe gesturi"
"N-a respectat decizia din 7 noiembrie a Biroului Permanent, de înlocuire a sa de la conducerea Senatului cu domnul Titus Corlăţean"
"A creat o problemă insurmontabilă pentru partid în ceea ce priveşte datoriile acumulate în campania din 2009",
"N-a informat conducerea PSD cu privire la iniţiativele sale din fruntea Senatului".

Și iată că azi-dimineață am primit un comentariu la articolul de ieri (vezi mai jos). Dacă e pe bune și dacă Ponta și ai săi au avut acest document atunci când s-au pornit să-l mazilească pe Geoană, atunci putem vorbi despre un motiv. Ce te faci, însă, când documentul umblă anonim pe bloguri? (l-am mai găsit la Sorina, TRU via blogary și pe Curentul, probabil că e-n mai multe locuri deja).

”Documentul” anonim

“Saptamana trecuta, m-am intalnit la un prieten … cu Dl Wilfried Martens, liderul PPE. Am avut o lunga si interesanta discutie, neasteptat de coordiala. Mi-a relatat multe lucruri despre tensiunile pe care le-a creat Ponta prin distribuirea unor informatii defaimatoare la adresa lui Basescu in cea de-a doua saptamana din noiembrie. Paleta nemasurata a invectivelor si minciunilor au sarit in ochi imediat, iar politicienii socialisti, care au citit stenograma discutiilor purtate de Ponta cu P.N. Rasmussen, au discutat si cu alti politicieni din alte formatii politice. A facut afirmatia ca acest lider politic este coplesit de ura, iar Romania nu poate fi condusa intr-un viitor aproximativ prin prisma imperiului urii. Personajul cel mai nociv, care coordoneaza intreaga actiune de denigrare anti-Basescu si a guvernului Romaniei este fosta consiliera a lui Iliescu. Liberalii eurodeputati au solcitat tuturor comisiilor parlamentare sa intrerupa orice sprijin sau ajutor financiar european pentru “Romania lui Basescu”. Din aceste motive, si poate alte mii de motive, Romania este sub lupa atenta a comisiilor de politici financiare de imprumuturi europene, Basescu personal fiind solicitat de fiecare data sa lamureasca anumite alegatii, dupa care, fondurile iau calea Romaniei insotite de protestele euro-deputatilor socialisti si liberali pe langa grupurile lor europene…
Mi-este scarba de clasa politica de acasa. Din Romania. ”

Cel Hulit Azi (draga de ea, România!)

2011-11-23T14:18:00.000+02:00

Îmi tot spun că au știut ei ce-au știut când au pornit această trebușoară (războiul cu Geoană). Mie-mi scapă ceva, dar mărturisesc că nici n-am stat cu lupa pe acest caz (deși ar fi meritat). Bănuiesc și că Ponta știe mai multe decât spune; mi-e greu să cred că motivele sunt doar cele enunțate oficial, și spun asta cel puțin privind la context.

Pe de altă parte, nu pot să nu remarc ceva ce devine o modă a vieții politice din România: devorarea liderilor, buni sau răi, ca demne urmașe a Partidului Comunist Român. Mă gândesc, desigur, la FSN, cu cele două ramuri ale sale: actualul PDL (care l-a executat pe înființatorul Petre Roman), respectiv PSD (care îl execută acum pe Mircea Geoană). Vorbim despre lideri emblematici ai partidelor lor (ambii au candidat la Președinția României, au condus partidele care i-au mătrășit).

Dincolo de bucuria care răsună acum în sediul PSD, vajnicii oameni de stat ai acestui partid ar trebui să se uite nițel în oglindă. Până la urmă, tot ei au fost aceia care l-au promovat pe Cel Hulit Azi. S-au deșteptat între timp?

Altfel, mister Geoană e un personaj tragic (sau comic). Draga de ea, România!

Nu naivitatea îi dă afară din casă pe Ponta și Antonescu

2011-11-22T16:55:00.000+02:00

Eu cred că Operațiunea Suspendarea 2 nu are șanse reale (Ovidiu are o explicație simplă, referitoare la Legea referendumului). Dar.

Cred, de asemenea, că motivele invocate de cei din USL nu sunt chiar simple invenții (și aici mă despart de Ovidiu), întrucât vorbele pe care le spune președintele ”la televizor” (eventual în mod repetat) pot dăuna grav sănătății națiunii.

Prin urmare, pot presupune că nu naivitatea îi dă afară din casă pe Ponta și Antonescu, caz în care Operațiunea Suspendarea 2 își are rostul și fiindcă politicienii din Opoziție uneori pur și simplu n-au dreptul să tacă. Dacă toată această poveste va porni o dezbatere bazată pe argumente, va fi cu atât mai bine. Alte rosturi nu văd acum.

În altă ordine de idei, nu susțin nici genul de reacții hormonale, ca să le numesc așa. Vai de poporul ai cărui reprezentați, în loc să judece responsabil, dau fuga cu pudră pe obrăjori, de dragul show-urilor TV!

Putem porni o discuție întinsă despre motivele care au dus la decredibilizarea justiției din România. Unele țin de hibele din interior, altele de legislație, iar lor li se adaugă și mesajele transmise insistent de actori politici intersați să existe ape tulburi în care să pescuiască voturi. Așa cred eu.

Cum a ajuns la Turnu Severin Punctul 8 de la Timișoara

2011-11-01T17:50:00.000+02:00

Captură de pe www.infocsm.ro

Cred că suntem de acord cu toții (mă refer la cititorii acestui blog) că altfel ar fi stat lucrurile azi, dacă, printr-o minune, care pare cu atât mai extraordinară astăzi, puterea postdecembristă ar fi aplicat Punctul 8 de la Timișoara. Da, deștepți și viteji cum suntem azi, după război, spunem că era i m p o s i b i l.

Ceea ce a urmat, la acest capitol, al lustrației, a fost o luptă surdă dusă, pe de o parte, de visători și naivi, respectiv de oamenii sistemului, de cealaltă parte. Cei din urmă au avut numeroase și decisive victorii de etapă, traduse în privilegii, averi, mafii. Cei dintâi au avut și ei câteva victorii, dar impresia generală e că au câștigat doar atunci când au fost lăsați să o facă.

Oricâți reprezentanți ar avea în Top 300 cei care n-au fost lustrați, respectiv copiii sau rudele lor, în istorie vor rămâne acei câțiva naivi despre care vorbeam (și acum mă gândesc, de pildă, la Ticu Dumitrescu).

M-am lansat în aceste divagații astăzi, când secția pentru judecători a CSM a decis să blocheze candidatura judecătoarei Florica Bejinaru la concursul pentru preşedinţia Tribunalului Mehedinţi (amănunte pe infocsm). Cred că această decizie poate fi considerată o bornă de care trebuie ținut cont.

Știu că Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara se referea doar la candidaturile la Parlament, respectiv la Președinție, dar nu cred că e exagerat să spunem că spiritul de atunci a răzbătut, cumva, în sala de ședințe a CSM.

Da, vechea Securitate a fost ceva prea odios, deci rămâne un subiect la zi și astăzi, la aproape 21 de ani de când, teoretic, a dispărut.

Basarabia e România în tot Bucureştiul

2011-10-29T12:45:00.000+03:00

Peisaj bucureştean (zona Calea Plevnei). Foto: Calin Hera

O mână de oameni a scris pe unde a apucat un mesaj cu care multă lume rezonează (dar nu suficient de multă): Basarabia, pământ românesc. Am zis să fotografiez şi să aduc pe Naiv, dacă tot văd asta foarte des şi tot n-am mai scris de prea multă vreme aici (voi repara, staţi pe aproape!) şi dincolo am început un proiect, Vedere din Bucureşti.
În plus, a mai fost şi discursul regelui şi mi-a plăcut că a rostit în faţa Parlamentului fragmentul următor:
"Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați".
Deci, e de bine.

O sută de mii de semne despre 747 de consilieri care fac afaceri cu statul. Bază de date

2011-10-12T14:18:00.000+03:00

Ca jurnalist de investigaţie poţi spune ori "mulţam fain!", ori "fuc, mi-au luat-o ăştia înainte!". Cui n-a văzut încă, îi indic documentarea de 100.000 de semne făcută de Mediafax. Aici.

Steve J.

2011-10-06T11:06:00.002+03:00

Oră de oră apar zeci de mii de noi postări aiurea în lume despre moartea lui Steve Jobs (cancer pancreatic, la 56 de ani). Apreciez că a fost unul din oamenii importanţi ai ultimelor două decenii.
Chiar dacă nici eu nu sunt robul "ultimului gadget", cum zice şi Istodor, înclin capul.
Şi, da, există şi dureri mai mari, chiar dacă nu planetare.

Basarabeni, vi se pregăteşte ceva?

2011-09-16T18:02:00.000+03:00

Pun şi eu cap la cap, fără să intru în detalii istorice.

Un fost preşedinte al Republicii Moldova, pe numele lui Vladimir Voronin (lider al Partidului Comuniştilor) numai ce s-a întors de la Moscova, unde se duce din când în când, să se adape cu înţelepciune, să primească indicaţii preţioase şi să se bronzeze la soarele care răsare de la Răsărit şi se strecoară cu talent printre turnurile Kremlinului. De data asta a avut o discuţie cu şeful Aministraţiei prezidenţiale ruse. Cu care ar fi discutat despre o posibilă alianţă a comuniştilor cu cineva din coaliţia aflată la putere. Cin’ să fie, cin’ să fie? Asta-i una.

A doua e despre un actual preşedinte (interimar) al aceleiaşi republici, fost coleg de partid cu cel pomenit mai sus, fost premier al lui, trecut între timp în barca pro-occidentalilor dar bănuit adeseori de joc dublu. Vorbim despre Măria Sa Lupu, Marian. Care a avut şi el ceva treabă la Moscova, la câteva zile după prietenul Voronin. Oficial, Lupu s-a dus în oraşul Înaltei Porţi împreună cu tatăl său, care avea nevoie de îngrijiri medicale.

Vin şi zic: poate-s eu defect şi văd maşini străine unde nu-s. Poate că totul e praf în ochi. Poate că Voronin doar vrea să se dea mare şi aruncă pe piaţă zvonuri care să-i menţină imaginea de tip care mai contează.

Da’ orişicât, e bine să fii vigilent, nu-i aşa? În orice caz, le doresc sănătate celor din familia Lupu, semenilor mei, în general. Sănătatea, se ştie, e mai bună decât toate.

Ceea ce mi-a mai plăcut mie în mod special în ultima vreme a fost suplimentul despre Rusia (din Dilema veche). Printre altele, era un interviu interesant cu Gleb Pavlovschi, fost consilier de taină la Kremlin. Printre alte multe chestii cool, mi-a atras atenţia felul în care discuta omul despre studenţii de la Chişinău şi revoltele lor din anul 1996: „Generalul Lebed a fost ales ca imagine a CCR. Avea o voce înspăimîntătoare: în războiul din Transnistria, vocea lui a fost folosită pentru a slăbi rezistenţa – a fost transmis prin megafoane pentru ca studenţii din Chişinău aflaţi în tranşee să îl poată auzi şi să tremure.”

Care-i legătura? O fi vreuna, nu zic ba.

Persoanje de poveste: lingoul român

2011-08-29T22:01:00.001+03:00

Afişul flash mob-ului care va avea loc mâine, în Bucureşti şi în Cluj

Am primit de la Miliţia Spirituală o invitaţie. Evenimentul sună bine. E drept, e mai mult o răcorire. Găsiţi amănunte aici.

P.S. Hai să popularizăm şi pagina de facebook de ujnde a pornit totul.

Două-trei gânduri legate de vizita de lucru la Roşia Montană

2011-08-29T12:56:00.002+03:00

În mod normal, intervenţia lui Emil Boc e corectă (e prima oară când un oficial înalt al statului punctează asta): proiectul RMGC are două probleme majore:

1. dezastrul ecologic
2. avantajul economic al României e aproape nul

În mod normal, vizita preşedintelui Traian Băsescu la Roşia Montană poate fi interpretată ca
Aflaţi mai multe »

Femeile lui Gigi Becali

2011-08-27T10:15:00.001+03:00

Am luat această fotografie de pe blogul teribil

E cool să te amuzi. Ne-am amuzat de Vadim ani în şir. Ne-am amuzat de Becali (Gigi). Încă ne amuzăm, dar nu e amuzamentul nostru. Zic. Desigur, (auto)sesizarea Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării e amuzantă, de asemenea. Şi cu la fel de mult efect. Bine, măcar, că ne amuzăm. Putem zâmbi, pornind de aici, putem da în râs. Iar râsul, se ştie, pune în mişcare un număr considerabil de muşchi ai feţei. E tonic. Ne însănătoşim brusc.

De la ce am pornit? De la câteva citate din Gigi Becali, europarlamentar român.
Aflaţi mai multe »

Ceasul al doişpelea pentru Roşia Montană

2011-08-23T16:34:00.003+03:00

Indicator spre Roşia Montană. Foto: Călin Hera

Se ascute lupta, e ceasul al doişpelea. Proiectul RMGC pare pe val, după ce până şi şeful statului îl sprijină pe faţă (zilele trecute redeschisese discuţia Elena Udrea, apoi S. Lăzăroiu, cel care e, aşa cum intuisem, mâna forte prelungită a preşedintelui în guvern). Cine mai are curaj să se opună?

Mă amuză argumentele folosite: că suntem proşti să stăm cu fundul pe ditamai zăcământul de aur (când preţul aurului creşte aşa), în loc să-l folosim şi că "exista solutii pentru a extrage acest zacamant cu impact minim asupra mediului" (citatul se regăseşte constant în declaraţiile RMGC şi ale susţinătorilor câştigaţi de-a lungul timpului).

Măcar T. Băsescu mai ţine la aparenţe şi cere renegocierea partajării beneficiilor. Solicitând de asemenea guvernului să aibă curaj să-şi asume proiectul. Somându-l, se poate interpreta.

Gestul consilierului prezidenţial Peter Ekstein Kovacs e de salutat. Sunt convins că RMGC a încercat să-l convingă şi pe el şi e clar că PEK a ştiut ce va urma atunci când a găsit de cuviinţă să tragă un ultim semnal de alarmă.

PS Cristian Orgonaş trece în revistă câteva argumente pro şi contra, lista fiind mai lungă.

UPDATE. Apreciez fabula lui Goţiu.

ALT UPDATE. De la Moise Guran, via Ovidiu (care face un istoric al retragerii statului român din afacere şi oferă linkuri interesante), aflu că declaraţiile de la Bucureşti ridică preţul acţiunilor Gabriel Resources în Canada.

Sorin Naţional Arena Oprescu

2011-08-07T03:38:00.005+03:00

Imagini cu Sorin Oprescu proiectate pe ecranele gigant de pe Naţional Arena cu ocazia "porţilor deschise", 6 august 2011. Foto: Călin Hera

Una e să le dai doar pâine şi circ, alta să le oferi ditamai arena. Socoteala lui Sorin Oprescu e simplă: la alegerile care vor avea loc peste zece luni va trebui să le spună bucureştenilor că a făcut şi altceva decât cel mai mare cârnat din lume, cel mai mare tort şi cei mai mulţi moşi crăciuni care împart cadouri.

Şmecheria cu Pasajul Basarab a fost bună, dar n-a ţinut. A avut darul mai mult să-l enerveze pe Băsescu decât să puncteze la electorat. Iar cei din PDL au făcut suficient scandal pentru a-i strica petrecerea (e destul de notoriu că ideea a fost iniţiată de actualul şef de stat, în vremea în care era primar general).

Pentru Sorin Oprescu a fost clar că are nevoie de altceva, mai grandios, care să se bucure de un impact mai mare. Ceva adevărat, nu copilăriile despre autostrăzi suspendate.

Aflaţi mai multe »

Un pas mic pentru ruperea coaliţiei

2011-08-04T16:49:00.000+03:00

La cald.
Traian Băsescu zicea că ori se înţeleg unul cu celălalt, ori pleacă amândoi (ministrul Sănătăţii Cseke Attila UDMR şi şeful CNAS, Lucian Duţă PDL). A mai zis şeful statului multe despre Sănătate, a cerut public să nu fie plătite arieratele către furnizorii de medicamente.

Până şi şeful misiunii FMI în relaţia cu România, Jeffrey Franks a găsit de cuviinţă să critice sistemul de sănătate din România (vă mai amintiţi faza cu maşina veche şi nepoluantă, care trebuie schimbată cu una nouă încă de la începutul anului 2012).

În contextul ăsta şi-a dat demisia ministrul Sănătăţii (am vrut să precizez).

Ce înseamnă asta?
Aflaţi mai multe »

Fitilele zilei (politică mare)

2011-08-03T18:18:00.000+03:00

Din nou, din nou şi din nou, ne aflăm în aceeaşi zonă de fitile politice. Dacă nu poţi atlfel, dezbină-i, descurajează-i, că oameni sunt şi ei. Observ o nouă ofensivă mediatică la capătul căreia ar trebui ca USL să piardă (câte ceva) şi PDL, eventual prin satelitul UNPR, să câştige (câte ceva).

Lăzăroiu bagă fitile, spunând că, cine ştie, PSD se va alătura unei mari coaliţii (cu PDL) la toamnă. Băescu bagă fitile, spunând că el ar vedea o coaliţie PDL-PNL-UDMR (la toamnă sau la toamna ailaltă). Îşi permite, preşedintele, să spună că USL n-are nicio şansă să dea viitorul premier, chiar dacă va avea peste 50% din voturi, că textul Constituţiei nu zice ceva despre alianţe politice.

Între timp, Crin Antonescu se păruieşte cu Dinu Patriciu.

Nicio problemă: în România se poate spune orice, se pot face şi talk-showuri p-ormă; tot aia-i.
Ideea e să le-o tragi celorlalţi (că şi ei ţi-au tras-o şi-or să ţi-o mai tragă). Sau măcar să bagi nişte fitile.

Electricianul şi poliţiştii aflaţi la datorie (live)

2011-08-01T09:35:00.003+03:00

Un tip a dat foc maşinii unui cântăreţ care-i datora nişte bani (îi făcuse instalaţia electrică acasă). După care a venit să se predea, live, în faţa unei televiziuni de ştiri (Realitatea TV). În timp ce acorda interviul stabilit cu redacţia Ştiri, vreo trei poliţişti stăteau cuminţi în planul II, aşteptând să se termine intervenţia (cam trei minute, dar nu ştim cât au durat pregătirile, i-o fi aşezat vreun producător în cadru). Apoi au venit graţios să-l ia pe ins la secţie, să îndeplinească formalitatea.

Dar să vezi tărăşenie, electricianul şi-a făcut numărul: le-a cerut agenţilor să se legitimeze (le-a zis că-s miliţieni), să-i arate şi buletinele, nu doar legimitaţiile de poliţist (toată povestea, aici). A fost o discuţie nepregătită, în care electricianul devenit vedetă pentru cinci minute şi-a imaginat că le dă o lecţie de civism unor poliţişti care au nimerit în acea situaţie penibilă din vina lor (sau a şefilor lor). Dacă accepţi să participi la show-uri pentru care nu eşti pregătit, trebuie să ştii că-ţi asumi nişte riscuri.

Sfaturi utile pentru spărgătorii mari şi mici

2011-07-31T13:55:00.001+03:00

Un tip dă o spargere la un magazin de bijuterii. Ameninţă vânzătoarea şi o clientă cu un pistol (care ar fi putut fi de jucărie) şi le dă afară, ca să poată pune-ntr-o pungă câteva obiecte din aur (evaluate ulterior la 20.000 de lei). După care o ia la goană. Totul e filmat (din două unghiuri!) de camerele de supraveghere, de parcă ar fi un pretins reality show.

Apoi încep să-şi dea cu părerea tot felul de specialişti (inclusiv poliţai), care spun că era un spărgător ageamiu fiindcă: 1) a umblat prin faţa magazinului fără cagulă, deci l-au văzut câţiva martori, 2) a aruncat cagula şi mănuşile la o distanţă mică de locul faptei, 3) i s-au văzut tatuajele, 4) probabil lucra la o sală de forţă şi a lăsat să se întrevadă asta prin tricou (probabil că în ghidul de spart magazine de bijuterii scrie negru pe alb că la un astfel de eveniment trebuie să îmbraci un tricou larg, care să acopere, în orice caz, tatuajele).

Eu cred că Poliţia română ar trebui să deschidă un birou de sfaturi utile pentru spărgătorii mari şi mici, ca să nu mai fie dezamăgiţi specialiştii la vreo spargere din asta, dată de ageamii.

Urmăritul general din buricul Timişoarei

2011-07-30T13:23:00.000+03:00

Marea dezbatere (s-a predat Bogdan Roman sau l-au prins ăia de la Poliţie şi minunatele servicii secrete?) la Realitatea TV. Habar n-am.

Dar un lucru pare încă şi mai interesant: fiul cel mare al primarului din Deta a stat bine mersi în buricul Timişoarei (ok, poate că nu chiar în buric) în toate zilele astea în care, chipurile, a fost căutat.

Avem două date: faptul că imediat după incident s-a dus la spital şi faptul că a fost ridicat din centrul Timişoarei. Între cele două fapte e greu de crezut că s-o fi ascuns în munţi sau prin Serbia.

Ce înseamnă toate astea? În orice caz, nu reprezintă argumente care să sporească încredere în Poliţia română. Iată că povestea de la Deta devine un complex studiu de caz despre mafii şi complicităţi locale.

De ce a fost îngropat cazul Borbely?

2011-07-28T17:13:00.003+03:00

Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor. Sursa: gov.ro

Vă mai aduceţi aminte? Un comunicat DNA trimis televiziunii publice anunţa, în data de 12 iulie, că procurorii vor solicita aviz pentru cercetarea ministrului Mediului (Laszlo Borbely), după ce un consilier al acestuia (Szepessy Szabolcs) ar fi “cumpărat” influenţa ministrului (“prin efectuarea in folosul acestuia de lucrari de amenajare aunui apartament”).

Nu insist asupra detaliilor. Cazul Borbely a fost dezbătut şi răsdezbătut la zeci de talk-showuri, în ziare, pe bloguri, vreme de 2-3 zile. Era ofertant, căci nu-i de colo (nici măcar în România!) să ai un ministru asupra căruia să planeze aşa acuzaţii de corupţie. Bineînţeles, povestea a trecut imediat în zona politică, UDMR tocmai respinsese marea reformă teritorială propusă de preşedintele Traian Băsescu.

În plus, era un prilej numai bun pentru jurnalişti să investigheze relaţiile de afaceri construite pe schema de putere din interiorul Uniunii (un subiect mai mult decât incitant şi foarte-foarte trecut cu vederea ani în şir).

E uşor de înţeles de ce cazul Borbely avea toate şansele să fie bomba verii şi destul de greu de înţeles de ce povestea a fost lăsată din mână la fel de brusc cum am apărut.

Văd ~~trei~~ patru teorii:

Aflaţi mai multe »

Locul României în lume

2011-07-26T10:01:00.002+03:00

Fotografie a stadionului Naţional Arena făcută de la gard, în luna mai 2011, de Călin Hera.

Da, sunt mâhnit, am un sentiment neplăcut. Mi-e ciudă că-l am, mă credeam detaşat de lucrurile astea. Poate că-mi pasă, naiba ştie!
OK, am depăşit de multă vreme etapa "România e cea mai frumoasă ţară, că are de toate, mare, munte, deal şi câmpie" (tocmai mi-a recitat-o o nepoată şcolăriţă). Nu mă simt, în străinătate, nici foarte mândru că sunt român, nici foarte stânjenit. Am urmărit, o vreme, dezbaterile despre brandul de ţară, m-am indigant aflând despre cheltuieli legate de "Eterna şi fascinanta Românie", "Dracul Park", respectiv "Discover the Carpathian Garden". Dar, recunosc, îmi place când e de bine şi mă doare când e de rău. Sunt om.
Aflaţi mai multe »

Live text. Băsescu: un raport corect

2011-07-20T14:04:00.018+03:00

Băsescu:
- Raportul MCV e corect, relevă progrese, dar pune degetul pe problemele care se perpetuează în Justiţie şi afectează procesul de justiţie şi credibilitatea României
- Raportul certifică progresele făcute în ultima perioadă
- Menţionez aprecierile la adresa guvernului, care a dovedit determinare şi angajament
- Dincolo de guvern, aprecieri pozitive primesc: DNA, Parchetul General, Direcţia Anticorupţie din MAI, ANI, Direcţia de Investigare a Fraudelor din IGPR
- Activitate neconvingătoare: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, CSM, Parlamentul
- Este posibil ca la nivelul CE să se fi considerat că trecerea prin Parlament a codurilor ar fi fost nesigură, eventuale modificări ar fi alterat conţinutul. Poate este prea dură aprecierea faţă de Parlament.

Aflaţi mai multe »

Salvaţi Roşia Montană! Azi.

2011-07-19T09:54:00.003+03:00

Roşia Montană, centru. Foto: Călin Hera (2010)

Azi, marţi, 19 iulie, la ora 12.00, se adună în faţa Ministerului Culturii mai mulţi oameni care consideră drept periculos faptul că Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba a emis Certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din masivul Cârnic, monument istoric (amănunte aici şi aici). Ei vor cere demisia ministrului culturii, Kelemen Hunor (lider UDMR).

Ce înseamnă ceea ce a decis DJCPN Alba? Nimic spectaculos. Doar că RMGC a mai făcut un pas pe drumul către ţelul suprem: exploatarea de la Roşia Montană, cu tot ce implică ea (cianuri, munţi pulverizaţi ş.a.m.d.). Altfel spus, mai e puţin până când cei patru munţi vor începe să dispară.
Aflaţi mai multe »

Criza focoaselor în luna lui Cuptor

2011-07-17T18:20:00.004+03:00

Personal, mi-era dor de un furtişag d-ăsta mai cu ştaif; era cazul să se mai fure şi ceva armament din România, nu? Cât a trecut de la episodul Ciorogârla, un an jumate?

Orice om cu scaun la cap, aflând că au dispărut nişte focoase în miezul lunii lui Cuptor şi că informaţia a fost lăsată să răsufle abia după 24 de ore, se gândeşte, firesc, că ăia mai întâi şi-au făcut de cap cu focoasele şi abia apoi au început să se laude. Când colo, nu-i despre asta, ci despre chestiuni ceva mai grave. Părerea mea.

Revenind, cred că se pun două probleme şi apare în peisaj o coincideţă interesantă.

Problemele:
1. Ce naiba făceau jandarmii ăia (înarmaţi) care păzeau transportul?
Eu cred că e cel puţin neplăcut să crezi că ai transportul asigurat, dar oamenii tăi să te lase în offside.
2. Cât de sigur e că focoasele furate nu-s de niciun folos?
Am citit că autorităţile au dat asigurări. Mă gândesc că singurul lucru bun în toată tărăşenia nu e acela că hoţii n-au ce face cu focoasele, decât să se uite la ele; singurul lucru bun e că n-au reuşit să fure rachetele cu totul, eventual împreună cu trenul şi cu cei zece jandarmi (plecat-au nouă din Braşov/şi cu sergentul lor zece)

Coincidenţa: cam la ora la care se presupune că au dispărut lădiţele cu pricina, pe calea ferată Braşov-Bucureşti erau blocate nişte trenuri, din cauza ruperii liniei de contact. Comunicările oficiale vorbesc despre şase trenuri de călători, dar nu pomenesc despre vreun tren de marfă; ştim însă că cel puţin un tren de marfă, cel cu focoasele, era în zonă în timpul incicdentului. Pam-pam!

UPDATE. Poate fi vreo legătură între focoase şi pierderea unor documente de la Cercetări Nucleare? Vreau să zic, alta decât prostia?

EPILOG. Focoasele au fost găsite. Cool!

Întoarcerea la uniformă

2011-07-15T10:21:00.000+03:00

Pe vremea când am terminat eu liceul, era o modă: în ultima zi de şcoală, absolvenţii îşi rupeau uniformele, şi le sfâşiau unii altora. Mi se părea ceva destul de barbar, exagerat, dar nu-i puteam judeca pe colegii mei; nu mai aveam nevoie de acele haine, nu puteam să le dăm altora (cine ar fi purtat o uniformă tocită?), şi, mai ales, ne bucuram că "suntem mari" şi că nu mai suntem constrânşi să fim îmbrăcaţi cu toţii la fel (e drept, pentru unii dintre noi a urmat armata, dar asta e altă poveste).

Aşa era atunci. După decembrie 1989, una dintre revendicările elevilor a fost aceea de a se renunţa la uniforma obligatorie. Tinerii voiau să fie liberi şi a scăpa de uniformă era un fel de a căpăta această libertate.
Cred că şi Emil Boc, cel care cere azi reintroducerea uniformei obligatorii pentru clasele I-VIII, a scandat atunci în stradă alături de elevi (nu sunt sigur, dar cred că era încă student, că tocmai renunţase la funcţia din Asociaţia Studenţilor Comunişti).

Dar nu e important acest amănunt, e dreptul oricui să evolueze, într-un fel sau în altul.

Ceea ce ştiu e că şi azi elevii resping vehement ideea de a purta uniforme; în schimb, sunt din ce în ce mai mulţi părinţi care le doresc (două sunt argumentele principale: 1. e mai ieftin să cumperi o uniformă la început de an şcolar şi să nu fie nevoie să tot reîmprospătezi garderoba de zi cu zi a copilului; 2. e nevoie de disciplină la şcoală, că de-aia s-a dus de râpă sistemul de învăţământ din România). Prin urmare, noua temă de dezbatere lansată de premier poate fi citită şi în cheie electorală; până la urmă, părinţii sunt cei care votează, nu elevii.
Aflaţi mai multe »

Care-i treaba cu Laszlo Borbley

2011-07-14T09:07:00.002+03:00

Astă-iarnă, m-a întrebat cineva ce cred că va face UDMR (urmau alegeri pentru şefia Uniunii, PNL şi PSD încercau să spargă coaliţia, se discuta despre înlocuirea lui Emil Boc). Am răspuns că va ieşi de la guvernare (silit sau de bună voie), ca urmare a unor calcule electorale. Mergeam pe ideea că atât pentru UDMR cât şi pentru PDL, cel mai util e să intre separat în alegerile de anul viitor. Rămânând un detaliu pretextul.

De ce le e util să se despartă, măcar până după alegeri? Fiindcă există suficient electorat naţionalist în România, român sau maghiar, care e foarte activ la alegeri, astfel încât nicio formaţiune (care vrea un scor consistent) nu-şi permite să-l ignore.

Din toată povestea rămân, în prima fază, cu şase impresii:
Aflaţi mai multe »

De ce a fost huiduită Elena Udrea

2011-07-12T09:26:00.003+03:00

Mass-media a anunţat noul ucaz PDL: răsfiraţi, băieţi, răsfiraţi! Înţeleg că liderii PDL trebuie să meargă peste tot unde se adună oameni (hramuri, bâlciuri, târguri ş.a.m.d.) pentru a fi aproape de aceştia şi a le explica ce reformă fantastică a făcut guvernul Boc şi cât de bine le va merge dacă vor vota, anul viitor, partidul cu pricina.

Meciul de box al lui Lucian Butea fost un astfel de prilej, desigur. Eveniment supermediatizat, cu potenţial foarte bun de aţâţare a patriotismului local (îi zic aşa, fiindcă acest gen de patriotism “de meci” are, totuşi, ceva provincial în el, şi nu foarte profound; dar se poartă, e acceptat de multă lume ca fiind Patriotismul dacă ţii cu o echipă românească, indfierent de rivalităţile interne). Un context numai bun pentru declicul aşteptat: lasă, nene, că n-o fi nici ea (Elena Udrea)/el (PDL) atât de naşpa, uite, l-a adus pe Bute, a organizat gala asta minunată, ne bucurăm, ieşim în Piaţa Univeristăţii, delir, ce mai!

Şi, totuşi, planul n-a ieşit.
Aflaţi mai multe »

De la Ponta la colţ de stradă

2011-06-29T15:56:00.000+03:00

Cu nostalgie îmi amintesc o însemnare a lui Victor Ponta, în care liderul PSD se supraaprecia, e drept, dar intuia corect un deznodământ altfel destul de uşor de intuit. Mă rog, lucrurile nu s-au întâmplat ntocmai aşa cum a preconizat Ponta, dar astea-s detalii. Ideea e că, după o pauză (binemeritată şi necesară), voi reîncepe să scriu regulat - măcar un editorial săptămânal şi vreo tabletă la 2-3 zile. Rămânând concetrat şi pe celălalt blog.
Dar ceea ce voiam eu anume să vă spun, aici şi acum, e că am acceptat o propunere onorantă: aceea de a scrie, din când în când, şi La colţu' străzii. Voi da de veste când şi ce.

Poker Băsescu

2011-06-24T17:46:00.003+03:00

La Traian Băsescu nu stilistica exprimării e problema. La Traian Băsescu, problema e că e şef de stat şi că, în această calitate, continuă să joace poker. Da, sunt convins că n-a aruncat povestea asta la întâmplare şi că atacul la Rege are îndărătul lui nişte calcule.

Monarhia nu e prea populară în România, pentru că anilor de propagandă comunistă nu le-au urmat ani în care istoria să fie prezentată corect (nu-mi spuneţi despre manuale sau despre condamnarea comunismului, vorbiţi-mi, dacă vreţi, despre comuniştii şi securiştii care au rămas la putere). Prin urmare, cinic vorbind, e un atac safe. În această oridne de idei, sunt curios câţi oameni din Oastea lui Băsescu (pe care îi ştiam cu respect pentru Regele Mihai) închid ochii şi peste ultima năzbâtie. Din câte am observat, ei preferă să privească în altă parte, ca soldaţii germani din filmele stupide "cu nemţi". (Băse e cool...)

Altfel spus, eventualele pierderi electorale (căci doar astea contează) sunt neglijabile. În schimb, se câştigă timp, se mai schimbă vorba şi se umblă la electoratul naţionalist-legionar. Priviţi totul şi în contextul în care, sunt gata să pariez, PD va rupe prietenia cu UDMR la timp pentru a ridica limbajul naţionalist şi antimaghiar la cote greu de imaginat acum; o posibilă temă electorală care poate acapara agenda publică, în dauna discuţiilor despre performanţele guvernării.

Nu aplicaţi vreun sistem moral atunci când judecaţi acţiunile preşedintelui. El joacă după alte reguli.

UPDATE. Aici găsiţi înregistrarea video a momentului cu pricina.

UPDATE2. Menţionez şi comentariul Alinei Mungiu.

UPDATE3. Adaug şi nuanţele lui Cioflâncă.

Marea reasflatare dintre blocuri

2011-06-17T10:17:00.000+03:00

Câinii latră, caravana trece (cartierele sunt tot mai răvăşite) şi trece.

Noile borduri ale împăratului

2011-06-04T16:25:00.001+03:00

Borduriada, faza pe alei, episodul trei (n-am găsit altă rimă)

Foto: Călin Hera

Click pe foto pt imagine mărită!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine încă mă amuză zelul de a schimba borduri prin Bucureşti. Aleile şi străduţele de lângă blocul meu (sectorul 3) sunt răvăşite, în aceste zile, pentru a doua sau a treia oară în acest mandat. Mi se va spune că, după marea răvăşeală, mă voi simţi mai bine, călcând pe asfalt proaspăt, sărind voios peste borduri noi, mai curate şi mai uscate. Desigur, aveam nevoie de aşa ceva, restul problemelor din sector s-au rezolvat deja! Nu mai era nici praf.

Aflaţi mai multe »

Crin Coleccion

2011-05-30T12:21:00.000+03:00

Sticlă de vin oferită într-o cârciumioară din Barcelona, golită şi fotografiată de Călin Hera (mai 2011)

Cârcotaşii ar putea spune că s-a-ntâmplat înadins, dar, jur, e o pură coincidenţă: ospătarul unei cârciumioare de pe Las Ramblas mi-a pus în faţă, fără să-i fi cerut (ca un fel de cadou), o sticlă de vin roşu. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. După ce am băut niţel (mi-era sete), m-am uitat pe etichetă.

Între timp, la Bucureşti, Crin Antonescu răsfoia programul USL, despre care ar trebui să zic şi eu 2-3 vorbe.

Nu mi-am luat leacul de seară

2011-05-27T11:26:00.000+03:00

Urăsc să nu mă pot ţine de cuvânt. Mi se întâmplă rar. Iar atunci când se întâmplă, mă simt prost. Prostul proştilor. Îmi vine să intru în pământ. Fără ca asta să mă facă să nu mai simt ruşine.
Ştiu că nu e toată lumea la fel. De-aia e faină lumea, nu?
Mi-ar fi plăcut să vin aseară să-mi iau leacul. Mai ales că ţara trece, ca de obicei, prin momente grele. În plus, era bucuria întâlnirii (căci pentru toate celelalte există Mastercard; sper că voi afla lucrurile importante).

Jos cravata, domnilor candidaţi!

2011-05-25T13:21:00.000+03:00

Fotografii ale unor afişe electorale din Barcelona, mai 2011. Foto: Călin Hera

Fireşte, nu-mi imaginez că aş fi descoperit cine ştie ce macaroane grozave în Barcelona (m-am bucurat de paellas) şi, nedescoperind eu macaroane, gaura lor n-am inventat-o nici atât. Dar mi-a atras atenţia ceva la alegerile municipale de aici: pe afişele electorale la care m-am uitat am văzut oameni fără cravată. Mă aştept ca şi la alegerile locale din România, de peste un an, să fie adoptat acest model, al candidatului apropiat de oameni. Şi cum altfel poţi arăta că eşti apropiat de cineva dacă nu renunţând la scorţoasa cravată şi descheind nasturele de sus al cămăşii?
Aflaţi mai multe »

Plec de la Evenimentul zilei

2011-05-20T16:52:00.004+03:00

Am avut de făcut o alegere grea, după o săptămână de frământări, fiindcă sunt legat sentimental de Evz. Am vrut să mă despart în termeni amicali de conducerea ziarului. Ieri dimineată am avut o discutie cu redactorul sef, ieri seară cu directorul general.

Le urez succes colegilor care vor rămâne la Evz si îmi doresc ca lucrurile bune pe care le-am construit aici (de-a lungul a vreo zece ani) să existe cât mai mult timp.

Îmi pare rău că unele site-uri (eu am văzut aici, aici si aici) au anuntat stirea înainte ca eu să fi apucat să le-o comunic, direct, principalilor mei colaboratori: corespondentii Evz si aceia care lucrează în celelalte sectii pe care le-am coordonat.

Propaganda cu nebunii minunati care fac si dreg ditamai reforma

2011-05-16T16:56:00.001+03:00

Am fost rugat (Radio 100% FM, vinerea trecută) să comentez declaratia năstrusnică a Andreei Paul Vass. În ultimii 20 de ani, am zis, oamenii politici (presedinti, premieri, ministri si asa mai departe) care au fost întrebati dacă nu au, totusi, vreun defect, cât de mic, pe lângă droaia de calităti evidente, au răspuns, invariabil, că-si reprosează că nu s-au priceput să-si comunice bine măretele realizări.

Cei care sunt acum la putere măcar chestia asta au rezolvat-o: fac propagandă în draci! Acum trebuie să ne intre în cap că guvernul Boc face reforme (dure, dar necesare si curajoase).

Ăsta e ordinul de zi pe unitate, asta a vrut să transmită Andreea Paul Vass, care a stiut (e o femeie inteligentă, să nu ne imaginăm că n-a stiut foarte precis ce zice!) că un astfel de mesaj se va rostogoli inclusiv în mediile ostile puterii.

Părerea mea.

Cynthia Carmen Curt, acest consul român de Barcelona

2011-05-12T11:29:00.000+03:00

"Blonda lui Boc", numită consul la Barcelona, titrează Realitatea TV. Presupun că premierul avea dreptul să facă asta şi că duduia nu e nici mai bună, nici mai rea decât alţi numiţi asemănător. Unii văd în asta pregătirea alegerilor de anul viitor, când PDL se bazează pe voturile din diaspora, deci trebuie să se ocupe persoane de încredere de această operaţiune.
Mai ştim că Cyntia e foarte apropiată de premier, a fost promovată de multe ori de acesta, l-a urmat de mai multe ori. Întreb, într-o doară: dacă Emil Boc va părăsi Palatul Victoria după alegerile pentru şefia PDL (care au loc peste trei zile), are sens să-şi "aranjeze" dinainte apropiaţii?

Respect!

2011-05-10T19:52:00.000+03:00

Respect, Majestate!
Ce tâmpiţi suntem noi, românii. Avem Rege şi-i dăm înainte cu republica...

Unde mută Emil Boc investiţiile

2011-05-10T19:11:00.002+03:00

Într-o frumoasă zi de mai, premierul Emil Boc descindea în plăcutul oraş Râmnicu-Vâlcea, în fruntea unei delegaţii de partid şi de stat. În timpul scurtei, dar spornicei sale şederi pe malul drept al Oltului, Emil Boc a împuşcat doi iepuri dintr-un foc (pentru astfel de oameni trebuia inventată ziua de cel puţin 25 de ore!), fiind ba premier, ba candidat (cu şanse bunicele) pentru şefia PDL.

Din cauza celor două televiziuni care, pe bună dreptate, sunt atacate cu orice prilej de cei mai puternici aleşi şi numiţi din ţară, istoria va consemna, după vizita premierului/candidatului Emil Boc, doar regretabilele incidente în urma cărora unul dintre cei care au huiduit (da, omul politic a fost huiduit!) s-a ales cu dosar penal.

Ar mai fi trebuit însă consemnat ceva: un dialog pornit de la dedublarea personalităţii bociene. Evenimentul a avut loc la conferinţa de presă de la sediul Consiliului Judeţean Vâlcea, unde Emil Boc a îmbrăcat costumul de premier şi a ţinut să le atragă atenţia jurnaliştilor că le stă la dispoziţie ("cu plăcere") doar în această calitate.
Aflaţi mai multe »

Despre o glumă proastă, în limba română

2011-05-07T08:17:00.001+03:00

Ar fi greşit să crezi că aşa o idee n-ar fi putut izvorî decât din mintea unui socialist. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că în România nu-s chiar aşa mulţi socialişti, tot aşa cum nu-s destui liberali (dar sunt o droaie de liber-schimbişti).

Dacă ideea de a dubla filmele ar fi fost aruncată pe piaţă de vreun deştept din PDL, ai fi bănuit că-i vorba de o petardă lansată ca să distragă aten ţia de la alte probleme (de exemplu, de la scumpiri, inflaţie sau lupta amuzantă dintre contracandidaţii lui Toader Palelogu).
Nimic din toate astea! Nu pare a fi vorba nici măcar de vreun lobby cinstit (ca în cazul Adrian Severin) în favoarea industriei de dublaje. Nu. E mai degrabă un soi de provincialism, de naţionalism prostesc, de îngustime păguboasă.
Aflaţi mai multe »

Ce nu se vede la TV

2011-05-05T16:13:00.001+03:00

O transmisie TV în direct are, din start, un avantaj imbatabil în fața unei înregistrări: imprevizibilul, care poate surveni oricând, oricât de bine ar fi pus la punct desfășurătorul emisiunii. Există însă ceva chiar mai impreivizibil (și, desigur, mai savuros) decât o transmisiune live clasică: camera ascunsă sau camera care continuă să transmită/înregistreze și în pauzele publicitare sau după încheierea emisiunii.

E un risc de care vedetele TV cu ștaif trebuie să fie conștiente. Omul din regie te poate trăda, chiar fără să vrea; el însuși poate fi trădat de tehnică (s-au văzut prea multe cazuri). De aceea, e mai înțelept să îți măsori vorbele chiar și atunci când te afli între cartoanele de publicitate, dacă tocmai te-ai nimerit într-un platou de televiziune. Zic. Altfel, o pățești ca Turcescu aici sau ca Esca acolo.

Scutul uman de la Deveselu

2011-05-03T17:49:00.001+03:00

Care-s românii din această fotografie?
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

Sursă foto: evz.ro

Eu, unul, n-am ce să-i reprosez lui Traian Băsescu după anuntul de azi, privind amplasarea scutului anti-rachetă în judetul Olt. Am încredere că a fost ales cel mai bun amplasament, că momentul e cel mai potrivit si că vom putea dormi ceva mai linistiti (fiindcă, se stie, cel mai mult asta ne dorim, să dormim linistiti). Nu-mi vorbiti acum despre riscuri, despre faptul că, până a deveni scut, Deveselu ar putea fi o tintă si nici despre vecinătatea periculoasă cu celebrul oras Caracal vă rog să nu-mi vorbiti.

Dar puteti comenta fotografia de mai sus, dacă vreti. Eventual, răspundeti la întrebare.

Tanti Maria din Morlaca şi Bin Laden (de pe fundul mării)

2011-05-03T08:19:00.000+03:00

Pentru tanti Maria Andru din Morlaca, un sat de munte aflat în apropiere de Huedin, ziua de 2 mai 2011 a fost una a răzbunării.

În urmă cu şapte ani, fata ei, care avea 40 de ani, murea sfârtecată de o explozie (în Gara Atocha din Madrid). De atunci, duşmanul personal al femeii e un tip cu barbă. O luptă inegală între o femeie de 70 de ani din Munţii Apuseni şi cel mai temut terorist din lume, Osama bin Laden, bărbatul de 54 de ani care se plimba, într-un filmuleţ celebru, pe pantele unor munţi din Afganistan (sau Pakistan). O întorsătură ciudată a sorţii a făcut ca ieri tanti Maria să fie cea care să se bucure.

Atunci când a anunţat eliminarea lui Osama bin Laden, preşedintele Barack Obama a mizat pe faptul că ştirea va face înconjurul lumii şi nu va lăsa cu adevărat indiferent pe nimeni. Pentru el personal şi pentru Statele Unite era important să transmită mesajul că nu te poţi pune cu americanii şi că, mai devreme sau mai târziu, ajungi să o păţeşti dacă o faci. Pentru SUA era o chestiune de principiu să nu lase această treabă neterminată. Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost, probabil, cea mai mare ofensă adusă vreodată puterii mondiale nr. 1. E un detaliu faptul că a trebuit să treacă aproape zece ani până când Bin Laden, personificarea Răului, să fie răpus. Important e mesajul: nu te pui cu SUA, punct.

...
NOTĂ. Articolul e aici.

Cine ia cei 27 de milioane de dolari?

2011-05-02T13:46:00.000+03:00

Captură de pe siteul FBI

M-am uitat si eu pe site-ul FBI (la sugestia lui Meme), să văd la fata locului care era recompensa pusă pe capul lui Osama (Usama) Bin Laden: 25 de milioane de dolari, plus două milioane. E o sumă, nu zic. Acum, poate iau eu prea în serios forta Al Qaida, dar pot presupune că fericitul câstigător trebuie să-si cumpere o armată proprie, ca să se poată bucura de bani. Ca să zic asa.

Văz că al doilea cel mai căutat terorist este Ayman Al-Zawahiri (la cei 25 de milioane de dolari câti oferea Departamentul de stat nu se mai adaugă cele două milioane de la Asociatia Pilotilor si de la cea a Trasnportatorilor Aerieni, ca în cazul lui Bin Laden).

Osama, de la Ben la Bin

2011-05-02T13:26:00.001+03:00

Articol publicat în Evenimentul zilei prin 13-14 septembrie ~~2011~~ 2001 (stânga) si imagini (dreapta) publicate tot în Evz în aceeasi perioadă. Se observă că, în SUA, teroristului i se zicea deja Bin, ca să nu semene cu prenumele american.

Câteva zile bune după atentatele de la 11 septembrie ~~2011~~ 2001, ziarele scriau numele teroristului asa: Osama Ben Laden. Multă lume abia atunci auzise prima oară despre acest personaj, devenit apoi atât de cunoscut, personificarea Răului absolut. Dar ăsta e un detaliu nesemnificativ la scara istoriei (până la urmă). Important e că a fost pus punct capitolului Osama Bin Laden. Ce va fi de mâine încolo? Habar n-am.

P.S. Am scris si o tabletă TV, la cald.

Partidul lui Sebastian Lăzăroiu are noimă

2011-04-29T11:36:00.000+03:00

Văd că lumea zice ba că Lăzăroiu a fost zburat a) ca urmare a declaratiilor despre UDMR, ba că b) e vorba de o strategie vizând crearea unui nou partid.
Eu am mers pe varianta b) imediat ce am aflat stirea. Mă enervează că Ponta spune acelasi lucru :).
În tableta TV scrisă aseară spuneam că poate fi vorba de o nervozitate legată de sansele lui Blaga de a câstiga sefia PDL. Poate fi asa, poate fi altfel. Vreau să spun că un nou partid „face sens” si dacă PDL e câstigat, conform planului, de Emil Boc. Pentru că un nou partid, să-i zicem Miscarea Populară (cu Lăzăroiu strateg) ar putea atrage ceva nehotărâti, ceva liberali, ceva nationalisti, ceva orice (ce-ati zice dacă Miscarea asta ar momi cumva ceea ce a rămas din PNTCD, să spunem?). În orice caz, n-ar stirbi nucleul pedelist, care s-a restrâns acum la baza de 15-17%.
Deci pare o miscare pusă la punct (rămân la această impresie), izvorâtă fix din mintile strategilor Băsescu si Lăzăroiu. Rămâne de văzut.

Lăzăroiu intră în politică

2011-04-28T19:21:00.001+03:00

Am citit stirea . Eu cred că fostul consilier prezidential, autor pe Madame Blogary si artizan al ideii Partidului Albă-ca-Zăpada va intra în politică. O fi vreo legătură cu Miscarea aia populară înregistrată de Ioana Băsescu? Zic.
Dar vom afla curând.

Câh, România!

2011-04-28T16:51:00.000+03:00

Mă gândesc că nu e vina ziaristilor care fac tam-tam în jurul cazului Botis (asa cum făceau, odinioară, în cazul Puwak). Nu din cauza lor accesul României la fonduri UE (sau similar) ar putea fi ceva mai strict controlat. Cauza e însusi Botis, care s-a transformat în subiect. Tot asa, nu e vina jurnalistilor dacă fac tam-tam pe cazul neîncrederii Eurostat în raportările făcute de guvernul român. Nu e treaba mea să am grijă de imaginea României în lume, nu e jobul meu ăsta, nu sunt plătit pentru asta.

Si, din păcate, străinătatea cam are motive să facă „câh!”, cum ziceam aici.

Să-mi fie de bine, Dinu Patriciu!

2011-04-19T19:13:00.001+03:00

Copertă a unei brosuri contra răspândită de PDL. În principiu, primarul Oprescu e acuzat că degeaba se împăunează el cu Pasajul Basarab, că povestea a fost initiată de fostul primar Băsescu si constructia începută de un pic mai actualul primar Videanu. Ceva de genul.

P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Felicitare de la Silvian Ionescu, presedinte PDL sector 3. Mare om, mare caracter!

Azi dimineată am găsit pe birou o bomboană. Am savurat-o. Stiu, ar fi trebuit să mă asigur ce-i cu ea, mai întâi. Am aflat mai după: „E de la Patriciu”, mi-a zis o colegă (atunci am observat că pe fiecare birou e câte o bomboană la fel; înteleg că era ceva promo de la mic.ro).

Atunci mi-am adus aminte că mai găsisem două lucruri, în cutia postală. Sunt cele cu care am „ilustrat” această postare. Pe cuvântul meu de onoare: bomboana mi-a plăcut mult mai mult decât cele două mesaje, unul pro si altul contra, venite de la PDL.

P.S. Încă n-am primit fluturasi despre referendum. Voi?

Fascinanta dezbatere internă din PDL

2011-04-19T11:54:00.000+03:00

Imagine luată de pe pagina de facebook a Elenei Udrea

În timp ce Traian Băsescu îl făcea caporal pe Vasile Blaga, falnicii lideri ai PDL se dădeau cu autocarul prin mosiile lui Flutur si Pinalty. Bravo lor! Chestia e că s-au ferit cu totii, inclusiv împricinatul, să comenteze. Abia după 24 de ore, după ce s-a dat ordin pe unitate cine si ce să spună, au zis, unii/altii una/alta. Mi-a plăcut de Blaga, a cărui faimă de buldog e doar o faimă - omul a zis, curajos, că nu comentează declaratiile presedintelui.

Mă amuză (altfel m-ar întrista) nonsalanta cu care Traian Băsescu ignoră ideea echidistantei politice prevăzută în Constitutie. Am mai spus-o, o voi mai spune: voi fi primul care să aplaude renuntarea a articolul ipocrit; până atunci, asta e legea si ea ar trebui să fie valabilă inclusiv pentru măretul conducător.

Recunosc: ceea ce am văzut în ultima vreme la PNL e prea putin apropiat de democratie; nu credeam să-i placă lui Crin Antonescu, atât de mult, stilul dictatorial, milităros... Deocamdată, însă, PNL e doar un partid de opoziție si stilul Crin îi afectează doar pe membrii PNL si pe simpatizantii acestui partid. La PDL e vorba de cu totul altceva: e (că vrem că nu vrem) cel mai important partid de guvernământ si domnul care se amestecă direct să facă jocurile e însusi seful statului.

Si oricât de mult i-ai desconsidera pe postacii pedelisti, până si ei ar trebui să fie nemultumiti de dezbaterea internă din partid. Sunt naiv?

NOTĂ. Am scris un editorial în EVZ.

Elena Udrea către pedelisti: Cum vă place PRM?

2011-04-14T19:28:00.000+03:00

Stau si mă uit la referendumul pentru Legea Capitalei si mă minunez. Nu-ti trebuie prea multă minte să pui asa succesiune de întrebări. (Sunt sigur că se putea manipula mai bine cu întrebări mai inteligente.)

Pentru procesul verbal, cele 7 întrebări:

* Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala?
* Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o administratie?
* Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?
* Sunteti multumiti de curatenia in Capitala?
* Va doriti o arhitectura unitara pentru Bucuresti?
* Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?
* Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si CGMB?

* Tot pentru procesul verbal, întrebarea propusă de Sorin Oprescu:
"Sunteti de acord cu centralizarea administrativa prin transferul de atributii de la primariile de sector catre CGMB?”

Ce n-a întrebat Elena Udrea e întrebarea din titlul acesstei postări. Pentru că, am uitat să vă spun, varianta PDL a trecut prin Consiliul General gratie aliantei cu PRM (Corneliu Vadim Tudor) si PNG (Gigi Becali). Deci, se poate.

Acei bărbati minunati si jertfele lor eroice

2011-04-12T11:10:00.001+03:00

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine aproape că m-a amuzat momentul depunerii motiunilor PDL. Atâta morgă..., pentru ce? Rămân la părerea că documentele cu pricina nici măcar nu merită să fie citite (recunosc, le-am citit) pentru că nimănui nu-i pasă de ele. Faceti-i un semn lui Emil Boc si va recita până când i se va usca cerul gurii. (Am scris un editorial în Evz despre asta, m-as bucura să-l cititi).

În context, prestatia lui Theo Paleologu a devenit ironică (nu stiu dacă omul si-a propus să facă misto de PDL, dar i-a iesit!). Totusi, cum e motiunea pe care am citit-o cu cea mai mare atentie, pot mărturisi că se află în ea câteva idei bune pe care le-am întâlnit rareori în documente politice cu pretentii. De exemplu, „alegerile primare pentru desemnarea candidaţilor în competiţiile electorale la nivel local, parlamentar şi europarlamentar, cu excepţia candidatului la preşedinţie” (de ce nu si prezidentiabilul?).

NOTĂ ASUPRA TITLULUI.
Editorialul despre care vorbeam mai sus avea, la un moment dat, titlul pe care l-am dat acestei postări. Putea să i se potrivească, putea să nu i se. Aici e cam ca nuca în perete, recunosc. Ca să-l salvez, ar trebui să spun că Emil Boc (mai ales) pozează în salvatorul natiunii, cel care s-a sacrificat „într-un moment dificil pentru tară”, că Vasile Blaga pozează în omul care a muncit 20 de ani pentru partid (care e ca „familia lui”), tară si popor si care aduce schimbarea în PDL (fără să arate cam ce schimbare poate aduce unul care e la decizie de peste zece ani). În fine, al treilea bărbat de stat care se sacrifică e personajul Theodor Paleologu, care depune motiunea „ca să destindă atmosfera”. Deci, sunt minunati.

Haideti să aplaudăm/înjurăm închiderea spitalelor

2011-04-11T12:26:00.000+03:00

Statul care îşi bate joc de oameni

Pe mine nu m-au convins nici tânguielile ipocrite ale celor care deplâng situaţia, nici explicaţiile heirupiste ce susţin închiderea spitalelor (să fi recunoscut, cinstit, că nu ar fi luat în veci o asemenea decizie dacă n-o cerea, explicit, FMI!).

Fără a putea discuta în spaţiul acestei rubrici despre oportunitatea închiderii spitalelor, constat că multe neplăceri puteau fi evitate dacă reprezentanţii statului care s-au ocupat de această operaţiune ar fi avut minima competenţă (şi dramul de bun-simţ) de a pregăti decent întreaga tărăşenie.

Dacă ar fi fost obsedaţi să se asigure că fiecare persoană afectată direct ştie din timp ce se va întâmpla şi are informaţii precise despre spitalele la care să apeleze pe viitor, la nevoie.

În context, e inadmisibil să te apuci a scoate bolnavii din paturi, în ziua Z (vezi cazul „Caritas”). Ei ar fi trebuit transferaţi în linişte, civilizat, cu câteva zile înainte, asta dacă statului i-ar fi păsat câtuşi de puţin de oameni.

NOTĂ. Aceasta e tableta TV de sâmbătă. Printre comentarii am notat că nu am spus prea clar că de vină sunt si autoritătile locale, care ar fi trebuit să anunte. De acord. Dar decizia (si eventuala gândire dindărătul ei) nu a fost a lor, ci a statului, reprezentat de guvern. Am zis să precizez.

Salon de bronzare organică - (P)

2011-04-11T11:51:00.001+03:00

Am aflat (de la un client al acestui blog) că „cel mai nou si mai modern salon de bronzare din Bucuresti, unde obtii „un bronz unic, uniform, rapid, dar, in acelasi timp, si sanatos” este Tantastic (Bulevardul Dacia, nr. 53, taman în Piata Romană).
Argumente aduse de clientul meu:
- apeland la bronzarea organica, nu risti nici imbatranirea pielii, aparitia ridurilor sau a altor probleme de sanatate ale pielii.
- sunt evitate orice fel de arsuri (e „unica solutie 100% sigură”)
- obtii cel mai intens bronz in doar 5 minute
- imaginea salonului e Bianca Dragusanu

Stat vs. Privat 0:1

2011-04-08T17:39:00.001+03:00

Să nu-i mai aud pe socialisti spunându-mi cât de bun e statul (deci că ar merita să ne cocosăm pentru un aparat birocratic sufocant si total ineficient). Am la îndemână exemplul manuscriselor lui Cioran. Scriam ieri (a apărut în Tableta TV de azi) că, desi nu e treaba TVR si cu toate că televiziunea publică a folosit o justificare birocratrică amuzantă "constituirea unei baze de documentare", e de salutat că s-au stresat să ia manuscrisele (la care ar fi avut acces, presupun, toată suflarea românească). Ziceam că, asa măcar, se pot justifica niste bănuti din taxa TV si făceam comparatie cu ceea ce n-a făcut Ministerul Culturii.

Până la urmă, TVR n-a apucat să cumpere nimic. A făcut-o, în schimb, un român plecat în SUA, George Brăiloiu, care a dat 500.000 de euro pentru întregul pachet (detalii, aici si aici). Omul zice că s-a înscris la licitatie aflând că statul român stă deoparte. Si zice că va dona statului român ceea ce a cumpărat.

Puteti zice că si-a făcut reclamă firmei (probabil că un buget de publicitate de 500.000 de euro nu putea fi folosit mai bine, nu stiu). Puteti găsi securisti îndărătul lui. (Dacă da, să-mi ziceti si mie, că-s curios.) Dar nu puteti tăgădui: statul român (si în acest caz) a părut impotent. Iar un particular a făcut pentru patrimoniul cultural al României, dacă-mi permiteti să folosesc cuvinte mari, mai mult decât institutii-mamut plătite din bani publici.

Cu Vadim la tribunal

2011-04-08T17:00:00.000+03:00

Dacă nu-ţi convine, schimbă canalul. E un sfat înţelept. Dar, ca un făcut, nu-i chip să scapi de Corneliu Vadim Tudor (personaj absolut nefrecventabil).

E greu de înţeles de ce o televiziune de ştiri care, într-o vreme, ţinea la prestigiul său, apelează de atâtea ori la respectivul. Dacă, în loc să faci ştiri, echilibrat, preferi să te implici, să fii actor, dacă îţi reglezi tunurile pe un anumit azimut, s-ar putea să crezi că te ajută la răzbel până şi o babă ştirbă.

Pot înţelege, dar e ceva trist. În context, dacă n-am trăi în România şi am avea naivitatea să credem în justiţia dâmboviţeană, am putea spune, când Vadim e trimis în judecată pentru ultraj (evacuarea sediului PRM s-a dat în direct la TV, cu toate mitocăniile aferente!), că asta e o ştire "de dat", ca un epilog.

NOTĂ. Acest text a apărut ieri în Evz, la rubrica Telespectator de nisă.

Nu tot ce tine de Ambasada SUA ajunge în WikiLeaks

2011-04-05T15:38:00.000+03:00

Am primit, vă spun, că poate ajută cuiva:

„Ambasada SUA are placerea sa va invite la o serie de seminarii de jurnalism economic, ce vor fi sustinute de specialistul in media si comunicare, Prof. Jerome Aumente, consilier al decanului School of Communication and Information, din cadrul Rutgers University, statul New Jersey...
În timpul seminarului, Aumente va explica tehnici pe care jurnalistii le pot utiliza pentru a prezenta informatii economice de larg interes intr-un limbaj cat mai accesibil publicului larg, astfel incat numarul cititorilor sau al audientei sa creasca pe acest segment media...
Seminariile vor fi interactive, iar Jerome Aumente va impartasi jurnalistilor din experienta sa si va raspunde la intrebari. Traducerea in limba romana va fi asigurata. Intalnirile vor avea loc dupa cum urmeaza:
- Luni, 11 aprilie - Bucuresti, 9 -12, la Centrul Cultural American
- Miercuri, 13 aprilie – Galati
- Joi, 14 aprilie – Bacau
- Vineri , 15 aprilie – Iasi...
Detalii, înscrieri, confirmări (până vineri, 8 aprilie, 15.00): armaselum@state.gov, popaam@state.gov, (021)-200-3694/3695; mobil 0722.463.011”

P.S. Teamă mi-e că mă defectez dacă îmi tot vin titluri „vandabile”.

Primăvara de la Bucuresti

2011-04-04T18:16:00.001+03:00

Eu, unul, asteptam un sondaj de opinie serios care să suprindă situatia politică si socială a României după atâtea întâmplări (înfiintarea USL, rămânerea lui Emil Boc la Palatul Victoria, „mogulizarea” tot mai pregnantă a televiziunilor si a presei scrise, câtă mai e samd). Sondajul CURS realizat la comanda cotidianul.ro a venit în întâmpinarea acestei asteptări, consider.

Trei sunt elementele principale ale radiografiei asupra României în primăvara anului 2011: a) clasamentele politice ale momentului, b) buimăceala ideologică, c) neîncrederea și lipsa de sperante a românilor.

a) clasamentele politice ale momentului.
Aici, lucrurile sunt simple: USL 59%, PDL 17%, PP (care nu mai există) 6%, UDMR 5%, PRM 5% samd.
NOTĂ. În cadrul USD, cei care au spus că ar vota această Uniune sustin PSD 57% (ceea ce ar reprezenta aprox. 34% dacă ar candida singur), PNL 36% (aprox 21-22% dacă ar candida singur), PC 3% (nu se pune - dacă ar candida singur).
Iată, mai jos, variata procentelor principalelor partide fata de situatia din februarie 2010 (tot sondaj CURS):
PSD (-1)
PDL (-18)
PNL (+4)
UDMR (+2)
PRM (+3)
Nu e prea profi să compari sondaje realizate de insitutii diferite, dar vă amintesc scorurile de astă-toamnă (IRES septembrie/IMAS octombrie):
PSD 38/30,3
PDL 35/18
PNL 18/23,4
La cât de jos e încrederea românilor în guvernul Boc, consider că USL are un scor dezamăgitor de mic.
Practic, PSD si PNL n-au reusit să crească aproape deloc pe fondul scăderii constante si drastice a PDL.
NOTĂ. 88% cred că directia în care se îndreaptă România e gresită, fată de 77% în februarie 2010. De asemenea, 77% nu cred că actualul guvern poate scoate tara din criză (fată de 64% în 2010) si 67% cred că România va iesi din criză în 2014 sau mai târziu (fată de 54% în 2010).

b) buimăceala ideologică
Românii ba vor măsuri de dreapta, ba (mai des) de stânga. Astfel, printre cele 16 măsuri (alese de repondenti) pe care ar trebui să le ia guvernul în primul rând, cele mai multe (si ca număr si ca procente) sunt cele sociale. Reducerea taxelor si a impozitelor, ajutorul pentru mediul de afaceri, construirea de drumuri si autostrăzi, încurajarea nivestitiilor străine adună, împreună, abia 7% din optiuni.
De asemenea, 54% cred că interesele României sunt cel mai bine sustinute prin promovarea inteerselor angajatilor, chair daca mediul de afaceri va sferi (fata de 38% care ar marsa pe mediul de afaceri); în schimb, 57% consideră că guvernul mai degrabă ar trebui să creeze oportunităti astfel încât oamenii să fie capabili să se ajute singuri (fată de 39% care cer ajutorarea celor aflati în nevoie). În fine, 71% se declară gata să aplaude renuntarea la cota unică.

c) neîncredere, lipsă de sperante
Atunci când 64% sunt împotriva privatizării unor companii nationale trebuie citit: românii simt că li se scurge printre degete „avutia poporului” si nu se aleg cu nimic din asta, dimpotrivă - si, mai ales, marile privatizări de până acum le-au dat impresia că au fost făcute prin spăguire, în interesul celor spăguiti (si al cumpărătorilor). În fine, am vorbit mai sus despre lipsa de încredere în viitor.

NOTĂ.
Am scris acest text la cald, în pregătirea unui editorial în EVZ.

UPDATE, Iaca si editorialul.

Adi Mutu n-a salvat pe nimeni

2011-03-31T16:56:00.000+03:00

Iertaţi-mă, vă rog, dar e cel puţin penibil să-l faci pe Mutu erou naţional după un meci de fotbal cu echipa micului şi fermecătorului stat Luxemburg, chiar dacă eroul a marcat două goluri în cele 84 de minute în care a fost pe teren.

Mutu n-a salvat pe nimeni (aşa cum îi tot dădeau înainte comentatorii meciului). Nici seara petrecută în faţa televizorului, nici echipa de fotbal a Ro mâniei, nici soarta selecţionerului Răzvan Lucescu, nici şansa lui Chivu de a reveni la Naţională.

Nu şi-a salvat nici măcar propria carieră, care ar fi putut fi strălucitoare dacă nu şi-ar fi dat (nonşalant) cu stângu-n dreptul, de atâtea ori.

Mica victorie de la Piatra-Neamţ chiar nu înseamnă nimic. Doar un prilej de faulturi între cei ce alcătuiesc aşa-zisa lume a fotbalului.

NOTĂ. Aceasta a fost tableta TV de azi. O public si aici pentru a dovedi că durerea are leac si dacă e microbistică (sic!) si pentru a-mi exprima admiratia în fata inventivitătii comentatorilor de pe evz.ro: fiecare înjurătură pe care am încasat-o (gratuit, fireste) a primit câte o replică (în general, injurioasă) de la cineva care a semnat „hera”. Mi se pare extraordinar. Practic, poti să semnezi si Doamne-Doamne si să pretinzi că ierti păcatele postacilor. Tot aia e.

Taie-ţi venele, taie-ţi venele!

2011-03-30T15:30:00.000+03:00

A fost, pe de o parte, flash-mob-ul prezentat mai sus. Probabil că, dacă as fi fost în trafic, as fi coborât din masină si m-as fi încins în horă. Dar as fi riscat. Din câte stiu, organizatorii (studenti basarabeni plus cel putin un membru al Militiei Spirituale ;) ) n-au cerut si nici n-au căpătat vreo autorizatie de la primări pentru acest moment. Până la urmă, autoritătile puteau să lase lucrurile să meargă mai departe.

Jandarmii pot invoca faptul că ar fi fost provocati. Din câte am înteles din relatarea evenimentelor, „provocare” e mult zis. Cert e că pentru Mihai Bumbes a urmat introducerea fortată în duba Jandarmeriei (găsiti un filmulet pe pagina Militiei Spirituale) si câteva ore absurde în sediul Sectiei 10 Politie.

„M-au înconjurat şi au început să scoată strigăte animalice: „te terminăm!”, „îţi facem dosar penal!”, „te băgăm în puşcărie”, „ai lovit un jandarm”, „eşti un om mort”. După un moment de tăcere, timp în care în încăpere au mai fost aduşi trei studenţi basarabeni, au reluat ofensiva. De data aceasta : „taie-ţi venele, taie-ţi venele!”. Au continuat minute în şir cu acelaşi slogan care ar fi trebuit probabil să mă facă să conştientizez faptul că statul mă vrea mort sau orb. E totuna!” (Mihai Bumbes, Uniformele gândirii)

Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine m-a lăsat fără replică scandarea ălora. E vreo glumă de militian?

Un gând despre "Gândul"

2011-03-25T12:45:00.000+02:00

Faptul că ziarul "Gândul" nu va mai fi pe tarabe n-ar trebui să fie o fericire pentru nimeni.

Fac parte din generaţia acelora cărora le-ar fi plăcut să primească ziarul, dimineaţa, la cafea. O şansă ratată. Comunismul a căzut prea târziu, tranziţia a fost prea lungă şi prea anapoda şi nimeni n-a reuşit să pună la punct o distribuţie cumsecade de ziare.

Pentru cei născuţi în anii ’80 (şi după) cuvântul nu mai trebuie să fie musai tipărit: e super OK dacă poate fi citit pe smartphone sau pe tablete PC! Odată cu renunţarea la print, presa păstrează şansa de a rămâne câine de pază al democraţiei; atât că e un câine cu baterii. Gândim deja multimedia, vânăm trafic şi rating; asta rămâne din foşnetul ziarului.

NOTĂ. Am publicat această tabletă TV în EVZ.

Leacul durerii: condeiul vârât pe gât

2011-03-24T17:31:00.001+02:00

Un cititor de pe evz.ro îmi spune că am o armă de temut: condeiul, pe care să i-l bag pe gât lui Traian Băsescu.

Citez: „Aveţi în mână o armă de temut,d-le Călin Hera: Condeiul! Băgaţi-l pe gât lui Băsescu oriunde îl găsiţi; motive se găsesc totdeauna. Poate într-o zi veţi avea satisfacţia că aţi contribuit la izbăvirea poporului român de o boală fără leac.”

Mărturisesc: nu mi-am dat seama dacă omul e ironic sau sincer scriindu-mi asta. Si, cum spune ceva de un leac, m-am gândit că poate mă dumiriti voi.

Totul, de la acest editorial

P.S. Vouă nu vi s-a părut că presedintele României, cam după ce l-a repezit Sarko astă-vară, are ca motto celebrul îndemn „Acasă lei, afară mielusei”?

Conservatorism la Mircea Popescu

2011-03-22T14:05:00.001+02:00

Mircea Popescu a deschis o discutie despre conservatorism.
Punctele de vedere ale lui Mircea sunt destul de radicale. Cu unele poti fi de acord (de ex., că „proprietatea privată e recunoscută si garantată”, „statul nu va favoriza si nu va defavoriza nicio persoană si niciun grup de persoane, indiferent de modul de organizare”samd. Cu altele (de ex., „rolul statului nu este de a media conflicte între cetăteni; acest rol revine banilor”), mai putin.
Dar e un început de discutie.
P.S. Am întâlnit, la discutii, multe semnături ale unor prieteni din blogosefră (Bibliotecaru, de exemplu, a avut interventii consistente).

Curs de eroism japonez

2011-03-17T14:26:00.000+02:00

Cei 50 de japonezi care încearcă să răcească reactoarele de la Fukushima stiu că sunt condamati la moarte. Poate că pe unii i-a prins acolo si si-au zis că, na, tot sunt sacrificati. Dar alti 20 s-au oferit voluntari să meargă si ei în zona mortii. Ăsta e eroism.

Mă întreb câti români s-ar duce la un astfel de job, la ei în tară?

Credibilitatea unei televiziuni de stiri

2011-03-17T11:22:00.000+02:00

Am destui amici la Realitatea TV, sunt acolo oameni la care tin mult. Si de aceea, mă întristează că acest post îsi face credibilitatea praf. Eu cred că e vorba, cel putin, de o greseală de strategie. Esti mult mai influent dacă te mentii echidistant. Când ai devenit previzibil, când te-ai colorat, când tabloidizezi, e posibil să-ti cresti cota, pentru o vreme, dar deja începi să pierzi partida.

Eu cred că Traian Băsescu câstigă enorm: i-a râcâit pe „moguli”, i-a tocat la cap, până când acestia si-au zis că, dacă tot e impresia asta (dar încă nu era, decât în mintile celor din Oastea lui Băsescu), atunci asa să-i rămână numele!

Chiar dacă sunt cresteri de rating la RTV si A3, aceste canale nu vor conta mai mult (electoral vorbid, dacă asta e miza) decât dacă ar fi încercat să păstreze echilibrul si să se comporte profesionist. Încet-încet e ca la predică: nu câstigi noi adepti dar ti-i controlezi mai mult pe cei deja câstigati.

Am scris si o tabletă TV, pornind de la suta de mii de euro dată de dragul mesajului „Boc trebuie să pice” (cu care sunt de acord, dar asta e altă poveste).

Mici enervări înainte de motiune

2011-03-16T10:21:00.001+02:00

Nici eu nu cred că Traian Băsescu e dispus să cedeze vreun an din mandat. Oricum, n-ar iesi la socoteală (între scrutinul prezidential din 2014 si cel parlamentar din 2012 e ceva mai mult de un an diferentă - m-am mirat si în tableta TV. NOTĂ. Văd că a făcut si Scortzy calculul). Povestea asta e cam ca aia cu banii de la buget pentru candidati.
Si pe mine mă enervează ipocrizia Constitutiei (până la urmă, articolul 84, alin. 1 nu-l lasă pe presedinte să aibă carnet de partid, ceea ce, tehnic, Băsescu n-are).
Si mă mai enervează ceva: că România nu e în Schengen, e condusă prost si nici perspective nu văd.
P.S. Să fim seriosi, motiunea de azi e doar un exercitiu democratic si prevăd muult exces de demagogie.

De ce nu poate ajunge Crin Antonescu presedinte al României

2011-03-15T10:53:00.000+02:00

Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri prezidenţiale, Crin Antonescu ar fi ales preşedinte al României. Este câştigător meritoriu şi detaşat al prezidenţialelor din sondajele de opinie.

Dar alegerile vor avea loc abia peste trei ani. Adică peste o veşnicie, pentru că în România nicio construcţie nu durează atât de mult; nimeni n-are răbdare. Partea proastă e că nici măcar nu putem vorbi despre vreo construcţie, ci doar despre orgolii şi slăbiciuni omeneşti.

Crin Antonescu are numeroase calităţi, dar şi prea nesuferite defecte. Seamănă, în multe privinţe, cu Traian Băsescu. Dar între ei există o mare deosebire: actualul şef de stat şi-a îndepărtat numeroşi susţinători iniţiali şi mulţi colaboratori apropiaţi numai după ce s-a văzut cu sacii în căruţă...

Asa începe editorialul din Evz. Textul complet, aici.

NOTĂ. Mărturisesc că am scris acest text fără să-mi facă plăcere. N-am fost niciodată un fan Crin Antonescu, dar am avut încredere că poate fi, măcar un pic, altfel. Mi-e teamă, însă, că nu e nici măcar atât...

Două abordări

2011-03-11T13:47:00.000+02:00

Există două abordări:

1. Gratie supertehnologizării, cutremurul devastator din Japonia n-a făcut un număr imens de victime - o tară mai putin pregătită ar fi înregistrat, în aceleasi conditii, zeci sau sute de mii de victime.
2. Oricât de bine te-ai pregăti tu, umanitatea, oricât de supertehnologizat ai fi, tot n-ai sanse prea mari în fata furiei naturii.

Tu esti Mircea? Da. Si Felix!

2011-03-10T12:50:00.007+02:00

În fine, un verdict clar, limpede: Dan Voiculescu a făcut politie politică. Decizie definitivă si irevocabilă a Înaltii Curti de Casatie si Justitie. Inteleg că omul va merge la CEDO.

UPDATE.
Toată lumea a vrut să afle pozitia lui Crin Antonescu, aliatul lui Voiculescu (cred că i-a sunat telefonul în draci). Până la ora la care scriu, Crin n-a zis nimic. În schimb, a vorbit Mihai Voicu: „Am înţeles că procesul va continua la CEDO. Nu e subiect de relevanţă pentru România în acest moment. Avem probleme mult mai grave”.
Sincer, mi se pare jenantă această replică. Nu poti fi purtător de cuvânt al unui partid liberal si să fugi jalnic de subiectele delicate. După părerea mea, e de apreciat declaratia lui Varujan Vosganian, care cere o discutie în PNL („Nu accept să se arunce asupra PNL o imagine negativă care să decurgă dintr-o astfel de decizie”, spune el).
NOTĂ. Ambele declaratii sunt din evz.ro
Da, PNL păteste ceea ce anticipasem (aici si aici), fără să fiu vreun mare vizionar: plăteste din greu alianta cu Felix... Presupun că mai e timp de întors, dar trebe actionat, ca să zic asa.

UPDATE2.
Si punctul de vedere al Adrianei Săftoiu mi se pare ok.

UPDTAE3.
Ar fi bine ca PDL să facă, vorab aia, ciocu' mic. Pentru că e destul găinat si pe căciula lor.

UPDTAE4. Mai jos, Tableta TV de azi:

Felix şi Zăvoranca

La ora la care Realitatea TV şi ediţiile on line ale ziarelor difuzau ştirea despre verdictul ÎCCJ (Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea - nume de cod "Mircea" şi "Felix"), televiziunea de ştiri a "mogulului" se făcea că plouă, abordând serios o non-ştire (divorţul lui Pepe de Oana Zăvoranu).

E atât de trist când profe sionişti veritabili (cum sunt destui jurnalişti de la Antene) sunt puşi în situaţii penibile...

O altă situaţie penibilă e cea a PNL, partidul care o dădea afară pe Mona Muscă pentru colaborarea cu Securitatea şi care se vede acum pus în situaţia de a da explicaţii pentru ceva ce n-ar fi trebuit să-l privească.

Dar cei din PDL ar trebui să facă ciocu’ mic: chiar dacă PNL umblă cu şireturile legate în X, de la Felix, au şi pedeliştii turnătorii lor - de exemplu deputatul protejat Sorin Buta.

Copii folosiţi politic

2011-03-10T02:27:00.001+02:00

Ediţia on-line a Evz şi cel puţin o televiziune de ştiri au difuzat înregistrarea unei serbări la o grădiniţă din Cluj în care copii de la grupa mică dansează, cu inocenţa caracteristică, pe melodia "Verde-nrourat" (imnul PDL încă de pe vremea când i se zicea FSN).

Că pe educatoare atât a dus-o capul, să se gudure pe lângă primar, e una. Că primarul Apostu zâmbea tâmp în timpul programului artistic, roşu-transpirat de plăcere, alta.

Degeaba urmaşul lui Emil Boc la Primăria Clujului îşi exprimă, după o zi, "dezacordul"; imaginile arată că îi face plăcere ceea ce vede. Căci modelul politrucilor de acum e Ceauşescu.

A nu te indigna că nişte copii sunt astfel folosiţi e ca şi cum ţi-ar plăcea să fii vreo oaie cu care cineva scrie pe un deal "Trăiască!".

NOTĂ. Asta e tableta TV de azi.

Nevoia unui articol cât mai hotărât

2011-03-09T15:41:00.001+02:00

Fotografie făcută la Busteni, pârtia Kalinder, în data de 4 februarie 2011, cu ocazia inaugurării „parcului de distractii”. FOTO: Călin HERA
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Am păstrat fotografia asta aproape o lună înanite să v-o arăt. Cred că era mai bine s-o postez atunci când am făcut-o, dar, deh.
Ideea e, v-ati prins, că uneori se bagă bani cu ghiotura (nu stiu câti si nici nu cred că o să mă strofoc să aflu) pentru idiotenii. Nu mă întelegeti gresit: parcul de distractii de la pârtia Kalinder e ok si, în orice caz, e mai mult decât nimic. N-am nicio problemă nici cu faptul că Elena Udrea a fost mot la deschiderea oficială si nici cu acela că momentul a fost pregătit anume s-o perie pe duduie.
Ceea ce mă indispune (si n-ar trebui) e tâmpenia, incultura, snobismul. Dacă orasul Busteni ar fi avut norocul să se numească Sinaia sau să aibă orice alt nume „articulat”, atunci enormitatea din mesajul englezit prosteste ar fi avut sens, ar fi sunat româneste. Asa, însă, nu sună nicicum, decât ridicol. Si e păcat. De banii nostri, desigur.

Notă. O fotografie diferită, dar asemănătoare, si aici.

Un kitsch jurnalistic

2011-03-03T00:53:00.001+02:00

Ceea ce face acum Realitatea TV e amuzant, enervant, derizoriu, important, kitsch. Toate la un loc. N-o să le iau pe rând; cine dorește, poate să vadă în asta un exercițiu. Această rubrică nu oferă vreun premiu, dar cel mai bun comentariu nu va trece neobservat. Revenind la RTV, consider că a pune un premiu pentru cel mai năstrușnic răspuns la întrebarea „Cine e Regina din vămi?” are darul de a duce în derizoriu posibila dezbatere. Vom afla în curând dacă acțiunea procurorilor a fost făcută doar de amorul artei. Dar acțiunea RTV așa pare. Ar putea exista însă și o parte bună în acest kitsch jurnalistic: dacă ar mai ieși la iveală niște măgării cât casa, dacă vor fi probate niște scurgeri de bani pentru partid și dacă va pica vreun mahăr șpăgar. I se pare cuiva că Blejnar transpiră?

Andrei Plesu vs. Dinu Patriciu

2011-02-23T14:02:00.001+02:00

Andrei Plesu „i-o trage” lui Dinu Patriciu, care „i-a tras-o” lui Gabriel Liiceanu, căruia „i-o trăseseră” Herta Muller si Adam Michnik.

Dincolo de formularea voit vulgară de mai sus, toată această polemică necesară mi se pare foarte importantă fiindcă:

1) Desi presedintele Traian Băsescu a condamnat formal comunismul, în România nu au avut loc dezbateri serioase despre comunism. În orice caz, la acest nivel, al intelectualitătii, al culturii în comunism nu. Din acest punct de vedere, provocarea Hertei Muller consider că a fost ceva necesar.
Înteleg, omeneste, socul lui Gabriel Liiceanu. Putini sunt cei care ar putea să-si permită să-l contrazică, să-l admonesteze, în special pe acest subiect. Dar zgândărirea lui, dincolo de amărăciunea sufletească provocată, cred că e un lucru util acestei dezbateri. Îndrăznesc să cred că Liiceanu gândeste/scrie acum, după acest soc, o lucrare importantă.

2) Elita intelectualitătii române era, până la momentul Herta-Ateneu, demarcată clar în două tabere: pe de o parte asa-zisii „intelectuali ai lui Iliescu”, pe de alta asa-zisii „intelectuali ai lui Băsescu” (înteleg aici a. intelectualii care au făcut pactul cu regimul comunist, au profitat din plin de asta si, eventual, nici măcar nu s-au dezis de acest „trecut”, respectiv b. cei care au făcut măcar o rezistentă prin cultură, dacă nu dizidentă fătisă). Între cele două tabere nu prea era loc de crescut iarba; ceilalti intelectuali erau, cumva, nevoiti să opteze ca să conteze. Stiu, există riscul imposturii, dar cred că zgâltâirea e sansa aparitiei unei nise: „intelectualii în sine” (dacă-mi permiteti termenul). Cred că sistemul cu trei tabere e mai bun decât cel cu două.

3) Este important pentru media din România ca patronul unui trust (Patriciu) să poată fi criticat în propriul lui ziar, si încă atât de dur.

Si mai sunt.

UPDATE.
Consemnez replica lui Dinu Patriciu, care îi compară pe Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu cu Mozart si Salieri.

Campionatul național de descinderi în vămi

2011-02-23T01:49:00.000+02:00

Ca să facă mai ușoară așteptarea microbiștilor (până la reluarea campionatului de fotbal) oamenii de bine ai acestei țări au organizat etape de descindere prin vămi. Totul, programat cumsecade, ca să nu fie cineva luat prin surprindere. E deja de notorietate faptul că, la ultima descindere, polițiștii de frontieră așteptau încălțați să fie „descinși”, după ce, în prealabil, își trimiseseră de acasă femeile, bătrânii și copiii (probabil și eventuale probe). Câtă vreme acest campionat național de descinderi va rămâne doar la stadiul de show TV și condamnările vor fi ioc, putem spune că asistăm la meciuri amicale. Apropo, oare de ce se tot amân etapa de la Constanța?

NOTĂ. Acest text este aidoma tabletei TV publicată în ziarul Evz de azi.

UDMR ţine cheia la sertar

2011-02-22T09:44:00.000+02:00

S-a tot zis că, vezi Doamne, cheia e la UDMR. Băsescu pur şi simplu a tras de timp, a arătat nişte pisici, a schimbat vorba. Ecuaţia UDMR e rezolvată: rămâne alături de PDL exact atât cât e nevoie, exact atât cât PDL poate alcătui guvernul (nu e o "flotare logică" aici, ştiu că fără voturile UDMR nu există această majoritate - fără voturile UDMR nu există nicio majoritate; câtă vreme Băsescu aşa vrea, PDL alcătuieşte guvernul).

Am scris un editorial în Evz în care am spus ce cred eu despre Congresul UDMR de la Oradea, context şi perspective.

Stradivarius contra RMGC

2011-02-21T14:43:00.002+02:00

Îmi scot pălăria în fata unui artist vertical: violonistul Alexandru Tomescu. Îl stiti, e cel care a primit în custodie (până în 2013) vioara Stradivarius care stătea la Mădălin Voicu. Îl mai stiti din actiunea de la metrou.

Dar nu pentru asta îmi scot acum pălăria în fata lui.

Povestea e simplă: un moment important al Balului Operei din Cluj a fost recitalul de final al lui Alexandru Tomescu si al pianistului Toma Popovici. Cei doi au primit aplauze puternice atât după încheierea recitalului (previzibil) cât si înainte. Explicatia?

Tomescu a tinut să declare, în fata audientei, înainte de a începe să cânte: „Am venit cu foarte mare bucurie la concertul din seara aceasta. Un eveniment de o asemenea amploare si cu un asemenea istoric presupune foarte multa munca; prin urmare atat eu, cat si Toma Popovici dorim sa multumim si sa felicitam din inima organizatorii pentru efortul depus!
Facem insa o precizare extrem de importanta: dorim sa ne disociem clar de Rosia Montana Gold Corporation si de toate actiunile acestei companii. In semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze aceasta zona, atat eu, cat si Toma Popovici – am decis sa donam in intregime onorariul din seara aceasta Asociatiei Salvati Rosia Montana.”

Pt mai buna informare a cititorilor mei, vedeti la Istodor ce a iscat reactia lui Tomescu, si aici reactia purtătorului de cuvânt al RMGC, Catalin Hosu: „Arta are nevoie de organizatori, are nevoie de sponsori pentru ca astfel se poata ajunge la valoare si performante. Noi suntem mandri ca am putut contribui la un eveniment de succes".

P.S. Ziua de cluj, desi a realizat un live text de la eveniment, „n-a prins” acest moment...
UPDATE. Patronul de la Ziua de Cluj este Rares Bogdan. Găsiti aici o listă interesantă.

NOTĂ:
RMGC a fost unul din sponsorii principali ai evenimentului. În 2010, reactiile negative ale publicului au împiedicat sponsorizarea TIFF de către RMGC, desi Tudor Giurgiu si-a dorit banii cu pricina.

Rodica Culcer e OK încă o dată

2011-02-19T10:10:00.000+02:00

TVR e ca un cal de rasă înhămat la o căruţă hodorogită, cu un birjar colorat politic. Calul a cam obosit, dar mănâncă jăratic.

Îşi permite: taxa TV o plătesc toţi. Câteodată, unii se revoltă: de ce să dau bani pentru ceva prea costisitor (organigrama e incredibil de stufoasă!), care nu oferă prea mare lucru?

Întrebarea poate fi reformulată ("E nevoie de o televiziune publică?") şi are un răspuns simplu: "Da, televiziunea publică trebuie susţinută public!". Asta nu justifică folosirea TVR ca instrument de propagandă, mereu şi mereu, de puterea politică.

De bine, de rău, TVR difuzează câteva emisiuni excelente (trebuie să nominalizez "Garantat 100%!") şi destule jurnale de ştiri echilibrate. Însă şefi de prin TVR, de ieri şi de azi, au căpătat, în timp, o mult prea îndelungată experienţă în a-i sluji pe cei aflaţi la putere. E regretabil.

Dar, vorba celor de la Active Watch: "Respectăm decizia Comisiei de Etică şi Arbitraj (în cazul Rodica Culcer - n. mea) din dorinţa de a consolida independenţa acestui organism".

NOTĂ. Aceasta a fost tableta TV de azi.
Mi-a plăcut un comentariu, care, chiar dacă mă ia de urechi, o face civilizat, inteligent şi cu umor. E semnat Florin M. Iată-l: "Ne faceti CONFESIUNI si ne vindeti ISTORII DE BUZUNAR, dle Hera ! Cred ca nu puteti sta in aceeasi banca cu PROFESIONISTII daca ne furnizati doar opinii D' ALE LU' MITICA, gen TEZAUR FOLCLORIC. Oti fi dvs. VEDETA FAMILIEI, dar nici noi, cititorii, nu suntem VIATA SATULUI. Asadar, nu putem intra IMPREUNA IN EUROPA daca tabletele dvs. de INTERES GENERAL sunt, mai mereu, subiective. GARANTAT 100% !
NE VEDEM LA TVR !"
P.S. A fost postat noaptea la 01.22!!

Perdele de fum cu sindicalistii răi

2011-02-18T15:34:00.000+02:00

Liderii sindicali, împotriva cărora a început o interesantă campanie, derulată, iată, şi prin intermediul ANI, s-au apucat să se toarne unii pe alţii pentru şpăgile luate.

Nu-i rău niciodată când ies la iveală măgăriile şi averile dificil de justificat. (În paranteză: vila din Otopeni a lui Marica e făcută cu un oarecare bun-gust, foarte diferită de imaginea portocaliu-ţipătoare la care te-ai fi aşteptat).

Dar, vorba aceea, sună ca dracu’ transformarea taman acum a liderilor sindicali în personaje negative ale zilei.
Pentru că:

se ştirbeşte, străveziu, credibilitatea acestora înainte de adoptarea noului Cod al Muncii şi
se mută atenţia de la traseul şpăgii din vămi (iscoditorii se apropiaseră prea mult de politicieni ai PDL).

Chiar, Eugeniu Petrescu oare de ce nu e audiat?

P.S.
Aici e un articol din Evz, aici Tableta Evz de azi, si sus de tot fotografia vilei, că tot am pomenit de ea.

Înlăturarea cuplului Stancu&Ursu si independenta înjurăturilor pe forumurile ziarelor

2011-02-17T13:44:00.000+02:00

Privesc înjurăturile de pe forumul evz.ro cu o oarecare mâhnire, recunosc. Regret dacă sunt cititori care s-au simtit jigniti de cuvintele mele, dar rămân la părerea că a te bucura de necazul altuia e dovadă de sărăcie de duh. Si, da, felul în care au fost înlăturati cei doi (Stancu si Ursu - pe care, mărturisesc, nu-i prea urmăream) nu e de bun augur. Tare mi-e teamă că va urma un an si jumătate încă si mai teribil pentru presa din România decât perioada de criză economică. Tare mi-e teamă că independenta presei nu va mai fi nici măcar un deziderat, ci doar, eventual, o amintire.

Aici e tableta TV care mi-a adus vreo 125 de înjurături urâte.

Boc reîncărcat (până face fâs)

2011-02-15T18:55:00.000+02:00

Așadar, n-a ieșit fum fără foc: soarta premierului Emil Boc e pecetluită, dar incertă. Va rămâne să stingă lumina la guvern? Dacă da, atunci va trebui să se reinventeze, pentru că președintele Traian Băsescu a cerut aseară „un alt stil de guvernare”. Va căpăta altă misiune, la partid? Dacă da, va trebui să facă spectaculoase operațiuni de cosmetizare a imaginii PDL. Un lucru rămâne cert: decizia despre soarta lui Boc nu e la Boc. Emil Boc nu-și mai aparține. Cheia, acum, este la UDMR. A zis-o răspicat până și șeful statului. Iar UDMR chiar că are o dilemă: rămâne să conserve avantajele din timpul prieteniei cu PDL sau își pregătește viitorul, punându-se bine cu viitoarea putere (PSD-PNL). Aceasta e întrebarea.

Sondaj de opinie proaspăt

2011-02-15T16:07:00.000+02:00

Văd că n-a urcat prea multă lume sondajul făcut de Agentia de rating politic, asa că mă încumet eu. Asadar, dacă duminica viitoare vor avea loc alegeri (dar nimeni nu crede cu adevărat că duminica viitoare vor fi alegeri, să fim seriosi!), candidatii Uniunii Social-Liberale (PSD-PNL-PC) ar obtine 59,4% din voturi, PDL 18,7%, Partidul Poporului 12,9%, iar sub prag ar fi PRM (4%), UDMR (2,5%) samd.
Dacă USL nu s-ar înregistra totusi la tribunal, PSD ar avea 31%, ACD (PNL-PC) 27,1%, PDL 19,5%, PP 12,8%, iar sub prag PRM 4,7%, UDMR 2,7% samd.

Desigur, Crin Antonescu rămâne în topul prezidentiabililor: 30,1%, în fata lui Victor Ponta (18,3%), Mugur Isărescu (15,5%), Dan Diaconescu (12,4%) samd.

Sondajul complet e aici.

Scurte comentarii: sondajul a fost făcut telefonic, eroarea statistică e de 2,57% la un nivel de încredere de 95%, iar rezultatele lui nu sunt spectaculoase. Totusi, e (din câte stiu) primul sondaj făcut după aparitia USL (chiar în timpul), eveniment care se bucură de o notorietate de 81,7% (cam mult, mă asteptam la vreo 50%). Lucrurile se miscă însă cu mare talent, chiar povestea cu demisia lui Boc e un element care va face ca alegerile, dacă ar avea loc duminica ailaltă, să aibă rezultate mult diferite de ceea ce spune acest sondaj. Dar e un instrument de lucru si îi multumesc lui Cristi pentru info.

Demisia lui Boc, în buzunarul de la spate

2011-02-15T10:28:00.000+02:00

... Deocamdată nu ştim dacă Emil Boc va demisiona sau nu. Ar avea motive şi s-o facă, şi să n-o facă. Ştie că nu va fi veşnic premier, dar puterea e atât de seducătoare! Poate că, pe undeva, mai crede că e om de stat şi că are vreo misiune importantă de îndeplinit. Pe de altă parte, a rămâne premier înseamnă continuarea uzurii. De mai multă vreme, omul Emil Boc cam are de tras din cauza unei funcţii prea apăsătoare, care îi aduce prea puţine satisfacţii şi mult, mult prea mult stres. Funcţia de premier e una dintre cele mai nesigure în actualul context. Coaliţia e zgândărită puternic de nou-creata alianţă PSD-PNL şi păstrarea fiecărui vot din parlament e o cută pe frunte în plus. Ce ai azi, ai putea să nu mai ai mâine. La propriu. Dureros. În plus, partidul, "pesedizat" puternic (adică impregant tot mai mai mult cu corupţie şi baronism local), e tot mai greu de ţinut în frâu. Apropierea alegerilor înseamnă lupte interne dure, cu final neaşteptat.

De aceea, dacă ar fi să aleagă (Traian Băsescu a spus destul de clar, în interviul acordat Sabinei Fati de la "România liberă", că e de preferat separarea funcţiilor de premier şi de preşedinte de partid ), e de înţeles de ce Emil Boc, omul şi politicianul deopotrivă, ar prefera funcţia de preşedinte al PDL. Ca preşedinte de partid pierzi o bună parte din putere, e drept, dar îţi poţi permite mai mult să fii populist (şi ce îşi poate dori mai mult un politician român?). Iar funcţia de preşedinte PDL e mult mai sigură decât cea de premier, dacă priveşti un pic în perspectivă. Nu e de lepădat nici amănuntul că, în clipa asta, Emil Boc, râdeţi sau nu, e cel mai prezidenţiabil pedelist. Apoi, dincolo de ceea ce vrea Boc, lui Traian Băsescu i-ar folosi mai mult ca actualul premier să rămână şef de partid decât să ajungă în această funcţie Vasile Blaga, cu care e incomparabil mai greu de lucrat. Mai lesne plantezi lângă Boc un prim-vicepreşedinte ca Elena Udrea şi nişte vicepreşedinţi cu figuri de reformatori.

Iar dacă aveţi ceva aplecări pentru scenarii, o informaţie: fostul preşedinte ceh Vaclav Havel a debutat regizoral la un festival de film, la Berlin. Dar avem şi noi regizorii noştri! Măcar că de ieri după-amiază nu s-a mai vorbit despre dosarul "Mită la Vama Halmeu" şi traseul banilor către, zic şi eu, PDL.

NOTĂ. Găsiti textul întreg aici.

Cică îsi dă Boc demisia

2011-02-14T18:24:00.003+02:00

Se dă un zvon: Emil Boc îsi va anunta demisia. Azi. Sau mâine?
De ce? E o strategie a PDL. Functia de premier va fi deconectată de cea de presedinte de partid. De ce ar alege Emil Boc partidul în loc de Palatul Victoria? Să zicem că e cel mai bun prezidentiabil pe care si-l poate permite PDL. (NU dati cu Elena Udrea în mine!)
În locul lui Boc ar veni la Palatul Victoria fix Mugur Isărescu. Că doar de-aia e Traian Băsescu de câteva ore la sediul BNR.Cică.

P.S. Asta e apropo de undele seismice.

UPDATE. Evz spune că noul guvern, dacă va fi un nou guvern, va fi împrospătat cu vreo 2-3-4 tehnocrati, la Finante, Transporturi si lista rămâne întredeschisă.

UUPDATE. Hotnews a început să dea minut cu minut ;)

Oare ce face Boc?

2011-02-14T17:40:00.001+02:00

Mă întreb oare ce face Boc azi, 14 februarie, 2011. Să zicem că e ora 17.30.

Nervozitatea lui Traian Băsescu

2011-02-14T15:25:00.000+02:00

Vouă nu vi se pare că Traian Băsescu e tot mai nervos?
Interviul din România liberă de azi e o dovadă că actiunea din vămi n-a lovit chiar unde a dorit domnia sa, din moment ce a simtit nevoia să facă asa multe prezicări (faza cu „Regina” lansată la RRA, faza cu liderii sindicali de acum, ca beneficiari principali ai coruptiei din vămi).
Teamă mi-e, pentru el, că ar putea să se afle amănunte neplăcute legate de scurgerile de bani din contrabanda cu tigări înspre conturi apropiate de vârfurile PDL, eventual finantări de campanii electorale.

Nervozitatea presedintelui e alimentată si de povestile Ridzi si Păsat (dar numai partial) si, mai ales, de rezistenta nucii tari Blaga-Videanu-Berceanu la cresterea Elenei Udrea.

Cred că voi reveni, simt niste unde seismice importante.

Un om de presă. Cică

2011-02-12T07:41:00.000+02:00

A trecut mai bine de-o jumătate de an de atunci. De câteva zile am primit înregistrarea si am putut vedea si eu emisiunea. Întrucât oricum a fost publică, o urc aici. Probabil că ăsta sunt eu.
Din păcate pentru acest blog, n-am reusit să urc înregistrarea aici, asa că eventualii cititori interesati să vadă filmuletul ar trebui să dea click aici.

Ce a vrut să spună Patriciu

2011-02-11T19:00:00.000+02:00

A făcut ceva vâlvă editorialul lui Dinu Patriciu, publicat azi în Adevărul. Pe scurt, Patriciu compară alăturarea liberalilor de social-democrati cu berea fără alcool, tigările light, cafeaua decofeinizată si femeia gonflabilă.

Câtiva politicieni din PNL (Mihai Voicu, Alina Gorghiu, Puiu Hasotti, Eugen Nicolaescu) s-au grăbit, iscati de hotnews, să spună că e dreptul lui Patriciu să-si dea cu părerea, dar că partidul a votat covârsitor în favoarea aliantei cu PSD.

La prima lectură asa si pare: că Dinu Patriciu nu agreează miscarea politică pusă la cale de Crin Antonescu. El spune chiar că nu s-ar da îndărăt în a spijini un partid nou* (sau măcar o aripă liberală viguroasă).

La a doua lectură, sare în ochi un pasaj interesant (l-am discutat nitel cu colega Clarice):

„În Brazilia, o ţară cu 200 de milioane de locuitori, a fost ales cu ceva vreme în urmă preşedintele Lula da Silva, reprezentantul unei stângi extreme (...) Totuşi, a fost suficient de înţelept încât, prin măsuri de liberalizare economică şi încurajare a investiţiilor, să creeze premisele creşterii păturii mijlocii. Între 2003 şi 2009, aceasta a crescut cu 36 de milioane de oameni (...)
Morala este că nu etichetele politice sunt importante, ci ceea ce crezi şi ştii să faci cu adevărat. În lume, ultimii 20 de ani au însemnat trecerea de la comunism la capitalism, bazată pe o creştere economică fără precedent, finanţată nu doar de state, ci, în primul rând, de corporaţiile private. Rezultatul ei a fost globalizarea, dar şi o dezvoltare rapidă a clasei mijlocii. Cele care au rămas în urmă au fost regimurile autoritare, care întotdeauna duc către polarizare socială”.

E o directie de discurs pe care o vom mai auzi. Asa cred.

* E foarte simpatică aplecarea lui Traian Băsescu și Dinu Patriciu spre ideea nevoii de partide noi. Dar oare câti dintre alegători nu sunt scârbiti de oferta actuală si s-ar păcăli singuri punându-si sperantele, câte mai sunt, în figuri noi?

Vama - spagă veche

2011-02-10T11:15:00.000+02:00

Mă deranjează heirup-ul de acum, descinderile teve din vămi (si descinderile la adrese gresite, da!), faptul că Băsescu stia, încă de astă-vară, de la prietenii lui din servicii (ce naspa o să-i fie când l-or trăda). Pe scurt, mă enervează gesturile făcute de paradă. Fiindcă, după toată această tevatură nu vom rămâne decât, cel mult, cu o senzatie. Iar coruptia va dăinui mai viguroasă, eventual mai sofisticată. Dar de micile spăgi tot nu vom scăpa, fiti pe pace.

Mai jos e mica mea contributie tabletiană la eforturile pe care regimul Băsescu le face pentru a combate coruptia din vămi.

Anticorupţie la mişto

Au revenit vremurile descinderilor spectaculoase transmise live. Faină captură: 140 de suspecţi au fost duşi la audieri! Unii, cu elicopterele.

Ar fi o veste bună dacă asta ar însemna că, în fine, puterea cea corectă şi neprihănită se ia de piept cu corupţii mari şi mijlocii.
Crede însă cineva că se va merge până la capăt, în condiţile în care niciun lucrător din vreo vamă n-a ajuns vreodată la închisoare (deşi un job la vamă a ajuns să coste, incredibil!, peste 100.000 de euro)?
Prea s-a făcut toată acţiunea la comandă, după episodul "Schengen - deocamdată, nu". Şi prea se pune parlamentul (cu majoritate pro-Băsescu) pavăză între deputaţi justiţiabili şi ju stiţie (ieri, cazul Păsat).
Asta dacă vă întrebaţi de ce România are faima de ţară coruptă.

„Regina” vămii

Puţini sunt, probabil, aceia care n-au lăsat la vamă măcar 5 DM (pe vechi) sau 5 euro (pe nou).

Mărunţişul "de la om la om", completat copios cu taxa neoficială percepută pe sacoşa, tirul sau vaporul cu ţigări de contrabandă au alcătuit averi care te lasă mut.
"Pârliţii" cu doar 2-3 case şi tot atâtea maşini privesc cu respect averile unor Ştefan Milan Gubic (trei case, două apartamente, un restaurant, o companie de transport cu peste 200 de maşini şi un lanţ de case de schimb valutar!). Asta e partea care se vede (dacă vrei să te uiţi!) din aisbergul corupţiei.

Cum nimic nu e posibil fără proptele politice, e clar că firele duc la cei aflaţi (ieri, azi) la putere. Dar de "Regina" corupţiei din vămi (aşa i-a zis Traian Băsescu marţi, la TVR) cred că nu se va atinge nimeni. Părerea mea.

Cum l-a stricat Băsescu pe Cristi Diaconescu

2011-02-07T20:12:00.001+02:00

Crin Antonescu la Sinteza zilei (Antena 3):
„Asta chiar m-a mâhnit în plan personal: l-au stricat pe Cristi Diaconescu. Adică, un om de talia, culturală, cel puţin, diplomatică, a lui Cristian Diaconescu, începe să vorbească, să mă ierte, în dodii, cum că nu s-a mai pomenit la Parlamentul European să voteze liberalii cu socialiştii. Păi dacă l-au făcut pe un om cum e Cristi Diaconescu, în stare de veghe, treaz, normal, la televizor, sau în public, unde era să spună asta... oamenii ăştia strică tot, pe ce pun Dincolo de chestiunile astea - am vrut să ne mai destindem, dar am vrut să dau un exemplu, că un om rezonabil, onorabil, bine pregătit profesional, nu un politruc, un om performant în domeniul său, uite unde l-a adus Băsescu!”

E înduiosător. Fragmentul face parte din discursul prin care liderul liberal si al USL justifică si argumentează următoarea miscare politică: depunerea tuturor „eforturilor posibile, oficiale şi neoficiale pentru a putea disloca o parte din actuala majoritate, pentru a putea rupe majoritatea domnului Băsescu în Parlament.”

NOTĂ. Am scris un editorial în Evz, dacă tot a venit vorba despre asta.

PNTCD - bucatele mici si vioaie

2011-02-07T16:43:00.000+02:00

Am înteles de aici că noul presedinte al PNTCD ar fi Eugen Moiescu. Am încercat să aflu cine e. Am întrebat si la wikipedia. Mi s-a răspuns:

Click pe foto pentru imagine mărită! (e edificator...)

Cam atât.

Pe de altă parte, am înteles că Ciorbea si Pavelescu (dat afară de gruparea Moiescu) fac un congres extraordinar de unificare pe 12 martie.

Deci, rămâne cum am stabilit...