Mi-e ciudă pe mine, dar nu despre mine e vorba acum, că abia azi scriu despre Paturcă...
L-am cunoscut, ca mai toată lumea, în Piata Universitatii. Am cântat alături de el si de ceilalti. L-am întâlnit personal prin 1991, la sediul Ligii Studentilor, la Drept. Îl căutasem fiindcă am vrut să folosesc un fragment dintr-un
cântec de leagăn al lui (AEIOU) într-un clip publicitar* pentru revista „NU”. A spus, previzibil că nu-i nicio problemă si mi-a spus că-i place revista noastră. Era o publicatie bună.
Acum îmi pare rău că despre Paturcă se va scrie doar cu ocazia mortii sale. Stiu, au mai fost articole pe ici, pe colo. Dar noi, jurnalistii, suntem destul de ipocriti, se pare.
*Am folosit fragmenul din refren „A E I O U învătati să spuneti nu”, la care am adăugat „Revista NU, revista celor care stiu să citească... printre rânduri”. Atunci mi s-a părut cool, acum mi se pare că singurul lucru bun al clipului era coloana sonoră. (A fost difuzat vreo lună pe Radio Uniplus; nu mai stiu dacă a prins si Radio Contact.)
P.S. Si
Bogdan a scris despre Paturcă.
4 comentarii:
Parc-a fost ieri; mergeam cu sotia si fiicele dupa ce ieseam de la slujba...Ne-au facut sa ne credem cetateni;
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Daurel
Parcă a fost ieri si, totusi, cât de mult a trecut.
Pe mulţi ajungerea sub reflectoare le-a grăbit vria fatală. Nemeş, Gigi Gavrilescu, Paţurcă - o listă scurtă... Nu au mai suportat revenirea în a fi nimic.
Cunosc sentimentul.
E trist ce spui, e cinic. Si corect.
Trimiteţi un comentariu